Cum luptă pentru Ortodoxie "primul său apărător"?

Arhiepiscopul Elpidofor în s-a înșelat tragic evaluarea Patriarhului Bartolomeu. Imagine: UJO

La 5 februarie 2021, conducătorul Arhiepiscopiei Patriarhiei Constantinopolului din Statele Unite Arhiepiscopul Elpidofor l-a numit pe Patriarhul Bartolomeu "primul apărător al Ortodoxiei".

Vom fi de acord că afirmația "primul apărător al Ortodoxiei" sună tare, ceea ce presupune că trebuie să fie confirmată prin fapte. Arhiepiscopul Elpidofor nu a prezentat niciun fapt, prin urmare trebuie să le căutăm noi.

Ortodoxia poate și trebuie să fie apărată cel puțin în patru direcții – de erezii, de schisme, de necreștini și de influența nocivă a păcatului asupra creștinilor. Să analizăm deci cum conducătorul Fanarului acționează în fiecare dintre aceste direcții.

Apărarea de erezii

În ultimii ani, Patriarhia Constantinopolului și-a intensificat eforturile de a se uni cu catolicii. În timpul întâlnirilor frecvente cu reprezentanții Bisericii Romano – Catolice, Fanarul a subliniat în repetate rânduri necesitatea de a "depăși schisma milenară" și de a intra în comuniunea euharistică. În același timp, fanarioții par să nu vadă obstacole teologice serioase în calea unei Liturghii comune cu catolicii. De exemplu, în timpul ultimei sale vizite la Athos, Primatul Fanarului a declarat că există doar diferențe istorice între creștinii ortodocși și catolici, și nu dogmatice. Această poziție îi permite să săvârșească liniștit rugăciuni comune cu reprezentanți ai ierarhiei catolice și în timpul numeroaselor discursuri la diferite întâlniri ecumenice – să păstreze tăcerea cu privire la întrebări de natură dogmatică.

În același timp, pe 29 iunie 1995, în catedrala Sfântului Apostol Petru, în prezența Patriarhului Bartolomeu I, Papa Ioan Paul al II-lea în predica sa a exprimat dorința ca să fie făcute clarificări pentru "doctrina tradițională Filioque". Aici, s-ar părea, Patriarhul Bartolomeu a avut o mare oportunitate chiar în acel moment să prezinte această explicație! Cu atât mai mult că o evaluare ortodoxă a doctrinei Filioque a fost făcută, în special, în documentul intitulat: "Epistola Circulară a Patriarhilor Orientali asupra credinței Ortodoxe" din 1848, în care se spune că "Biserica Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească, urmând învățătura sfinților părinți ... proclamă în mod conștient că această nouă opinie introdusă că Duhul Sfânt ar proveni de la Tatăl și Fiul este o erezie pură, iar urmașii ei, oricine ar fi aceștia, sunt eretici ... societățile alcătuite din ei sunt eretice și orice comuniune duhovnicească a ortodocșilor ai Bisericii Sobornicești cu ei este o nelegiuire".

Știe Patriarhul Bartolomeu despre existența acestui document? Fără îndoială. Știe el că adaosul Filioque a provocat schisma dintre ortodocși și catolici? Cu siguranță.

Unul dintre cei mai zeloși susținători ai Fanarului, Mitropolitul Ieroteu (Vlahos), un om care în prezent dezvoltă în mod activ doctrina "primului fără egali", subliniază faptul că în vechime "toate încercările de a uni "Bisericile" după schisma din 1054 aveau ca întrebare centrală erezia Filioque, iar toate aspirațiile ortodocșilor de a-i aduce pe latini la credința ortodoxă s-au ciocnit cu învățătura lor dogmatică despre Filioque... Schisma dintre cele două Biserici s-a datorat ereziei Filioque... iar Părinții Bisericii susțin că este imposibil ca papismul să revină în Biserica Ortodoxă din care a căzut, dacă nu va renunța la erezia Filioque".

De ce atunci nici în 1995 și nici mai târziu, Patriarhul Bartolomeu cu niciun cuvânt de-al său nu a încercat să exprime învățătura ortodoxă despre purcederea Duhului Sfânt?

Probabil, pentru că pentru sine a rezolvat deja această problemă (Filioque). Astfel, în 2007, comentând documentul final celei de-a al X-cea ședințe plenare a Comisiei teologice mixte ortodoxă-catolică de la Ravenna, conducătorul Fanarului a indicat principalul obstacol în dialogul cu catolicii. Și acesta nu este nicidecum Filioque: "Dacă noi, cu ajutorul lui Dumnezeu, ajungem la un acord cu Biserica Catolică cu privire la semnificația termenului "primatului" așa cum a fost ea în primul mileniu, atunci Patriarhul Ecumenic nu va avea nicio dificultate în recunoașterea primatului Tronului Roman și va ocupa al doilea loc – pe care îl deținea înaintea schismei".

Papa Francisc este de acord și cu Primatul Fanarului, care în septembrie 2019 a declarat că "dialogul teologic actual dintre Biserica Catolică și Biserica Ortodoxă, slujind unității Bisericii lui Hristos, încearcă să găsească o înțelegere comună pentru primatul episcopului Romei și sinodalitate". Papa a subliniat că membrii Societății pentru Dreptul Canonic Oriental, în care Patriarhul Bartolomeu este vicepreședinte, "făcând ascultare reciprocă, contrapun tradițiile și experiența pentru a găsi căi spre o unitate deplină". Întâietatea, tradițiile și experiența sunt ceea ce, în opinia atât a Papei, cât și a conducătorului Fanarului, îi desparte pe catolici de ortodocși. Nu dogmele, nu învățătura eretică despre purcederda Duhului Sfânt de la Tatăl și Fiul, dar "tradițiile".

Întâietatea, tradițiile și experiența sunt ceea ce, în opinia atât a Papei, cât și a conducătorului Fanarului, îi desparte pe catolici de ortodocși. Nu dogmele, nu învățătura eretică despre purcederda Duhului Sfânt de la Tatăl și Fiul, dar "tradițiile".

Prin urmare, pe baza acestor fapte, putem face concluzia că Patriarhul Bartolomeu nu poate fi numit apărătorul Ortodoxiei în fața ereziilor.

Apărarea de schisme

Încă Apostolul Pavel i-a avertizat pe creștini: "Şi vă îndemn, fraţilor, să vă păziţi de cei ce fac dezbinări şi sminteli împotriva învăţăturii pe care aţi primit-o. Depărtaţi-vă de ei. Căci unii ca aceştia nu slujesc Domnului nostru Iisus Hristos, ci pântecelui lor, şi prin vorbele lor frumoase şi măgulitoare, înşeală inimile celor fără de răutate" (Rom. 16: 17-18).

În opinia Sfântului Ioan Gură de Aur, "A crea dezbinări în Biserică nu este un rău mai mic decât a cădea în erezie ... păcatul schismei nu se spală nici măcar de sângele martiriului" (Tâlcuirea scrisorii către Efeseni) . Din aceste cuvinte putem înțelege că schisma este un mare rău pentru Biserică, iar sarcina fiecărui creștin, darămite a unui episcop sau a unui patriarh, este de a salva Biserica de acest rău.

Dar acordând Tomosul schismaticilor ucraineni, Patriarhul Bartolomeu a provocat o schismă atât în ​​Ortodoxia mondială în general, cât și în Bisericile Autocefale în special. În același timp, Primatul Fanarului însuși este foarte conștient de faptul că a deveni inițiatorul schismei în Ortodoxie și el ar dori să intre în istoria Bisericii cu această povară în spate. Din această cauză el preferă să nu observe ruptura unității euharistice cu Biserica Ortodoxă Rusă, nu ascultă de părerea altor Biserici cu privire la "problema ucraineană", și afirmă că nu există "nici o schismă" în Ortodoxie.

Acordând Tomosul schismaticilor ucraineni, Patriarhul Bartolomeu a provocat o schismă atât în ​​Ortodoxia mondială în general, cât și în Bisericile Autocefale în special.

Dar ierarhii și chiar Primații altor Biserici Autocefale (și nu doar ai Bisericii Ortodoxe Ruse) categoric nu sunt de acord cu acest lucru și consideră că acțiunile Patriarhului Bartolomeu au condus la starea de dezbinare reală a Ortodoxiei mondiale. Astfel, Patriarhul Serbiei Irineu i-a cerut conducătorului Patriarhiei Constantinopolului să nu se amestece în treburile Bisericii din Ucraina, avertizându-l cu privire la consecințe. Episcopul Ioan (Mladenovici), conducătorul Arhiepiscopiei de Belgrad-Karloviț a Bisericii Ortodoxe Sârbe, a spus că "atunci când Patriarhul la o întâlnire personală l-a rugat pe Patriarhul Ecumenic să nu se amestece în Ucraina, să nu provoace o schismă, Bartolomeu nu a dorit să-l asculte. La care Patriarhul sârb a spus: "Veți purta întreaga responsabilitate pentru ceea ce s-a întâmplat. Și mă tem să nu rămâneți singur pe Bosfor".

Părerea că Patriarhul Bartolomeu a provocat  schisma este susținută și de ierarhii Bisericii Ortodoxe a Greciei. Astfel, Mitropolitul Serafim de Pireu scrie: "Patriarhia ecumenică a încercat cu ajutorul autocefaliei ucrainene să conducă (în mod presupus) pe calea "mântuirii" o mână de oameni, o minoritate nesemnificativă a poporului ucrainean. Și ce a obținut în final? El nu a reușit să-i scoată pe "calea mântuirii", dar în același timp a creat o schismă pan-ortodoxă. Aceasta a fost "realizarea" Patriarhiei Ecumenice? Aceasta înseamnă să te afli pe "calea mântuirii"?".

Prin urmare, oare protejează Patriarhul Bartolomeu Biserica Ortodoxă de schismă? Nu. El o creează.

Oare protejează Patriarhul Bartolomeu Biserica Ortodoxă de schismă? Nu. El o creează.

Apărarea de necreștini

Să notăm doar două momente:

1. Acordul tacit cu privire la transformarea în moschee de către autoritățile turcești a celei mai principale catedrale a Constantinopolului – catedrala Sfintei Sofia.
2. Lipsa predicării evanghelice de către Patriarhia Constantinopolului pe teritoriul Turciei, și ca urmare, dispariția treptată a creștinilor ortodocși din această țară.

Da, Patriarhul Bartolomeu nu a condamnat aspru transformarea Sfintei Sofia în moschee. Într-adevăr, nu au urmat procesiuni religioase, nici slujbe, nici măcar un singur protest din partea Patriarhului Bartolomeu. În tot acest răstimp, pPrimatul Fanarului a păstrat o tăcere deplină. Și cu doar două săptămâni înainte de schimbarea statutului Sofiei, Patriarhul a notat cu timiditate că viitorul eveniment l-a întristat. Și cu o săptămână mai târziu a spus că Sfânta Sofia este un loc de întâlnire și solidaritate între creștinism și islam. O poziție mai mult decât ciudată pentru un patriarh de la care a fost luată principala catedrală a Bisericii sale.

Iar problema nu este că Patriarhul Bartolomeu s-a temut pentru viața sa și, prin urmare, a tăcut. Nu, acum Patriarhul Constantinopolului nu este amenințat, totul este mai simplu. Îi era teamă că va fi deportat din Turcia și împreună cu Sofia va pierde puținul pe care îl avea – reședința sa în Fanar și "dreptul" de a fi numit "Patriarh al Constantinopolului". Acest "drept" simbolic s-a dovedit a fi mai important pentru el decât Sfânta Sofia.

În acest context, merită să ne întrebăm despre dispariția Ortodoxiei în Turcia? De exemplu la începutul secolului XX, populația ortodoxă în țară era de 45% (adică aproape jumătate din toți locuitorii), iar 38% din populație erau greci ortodocși. În 1923, conform condițiilor schimbului greco-turc, grecii ortodocși au trebuit să părăsească Turcia, iar turcii musulmani – Grecia. Acum numărul creștinilor ortodocși din Turcia a scăzut la 0,008% din populația totală a acestei țări și în prezent numără aproximativ 5800 de persoane. Cineva va putea replica că numărul creștinilor ortodocși din Turcia a scăzut nu din cauza Patriarhilor Constantinopolului, ci din motive politice.

Și obiectiv lucrurile stau așa. Dar să nu uităm că pe lângă greci, în Turcia cu 100 de ani în urmă erau încă 7% de populație ortodoxă de alte naționalități. Dacă ar fi să proiectăm asupra situației actuale, atunci ar fi vorba despre aproximativ 6 milioane de oameni și nu de cele 6 mii din prezent. Unde au dispărut? Răspunsul este simplu – au devenit musulmani sau atei.

Majoritatea eparhiilor ortodoxe ale Patriarhiei Constantinopolului există doar nominal – fără biserici și enoriași. De ce Evanghelia nu este propovăduită printre musulmani? De frica de moarte? Este puțin probabil ca astăzi să fie uciși predicatorii lui Hristos în Turcia. În cel mai rău caz, ar fi trimiși la închisoare. Dar chiar dacă i-ar aștepta pedeapsa cu moartea, nu s-ar cuveni ca "succesorul Apostolului Andrei cel Întâi Chemat" (Patriarhul Bartolomeu deseori vorbește despre legătura dintre Fanar și acest ucenic al lui Hristos), în pofida amenințărilor, să le vorbească musulmanilor despre Învierea Mântuitorului ? La urma urmei, dacă Aapostolii ar fi acționat așa cum procedează Patriarhul Bartolomeu acum în Turcia, nimeni nu ar fi auzit de Vestea cea Bună până în prezent.

Dacă Apostolii ar fi acționat așa cum procedează Patriarhul Bartolomeu acum în Turcia, nimeni nu ar fi auzit de Vestea cea Bună până în prezent.

Suntem nevoiți să constatăm că Fanar nu desfășoară deloc activități educaționale și evanghelice în rândul musulmanilor. Mai mult, "succesorul Sfinților Apostoli", "primul apărător al Ortodoxiei" ... întrerupe citirea rugăciunii în timpul sfințirii apelor de Teofanie (conform calendarului iulian) din Bursa, din cauza citirii namazului într-o moschee turcească. Despre ce fel de "apărare" a Ortodoxiei putem vorbi în acest caz? Nici vorbă nu poate fi.

Apărarea de păcat

Să vedem dacă Patriarhul Bartolomeu poate fi numit apărător al Ortodoxiei în fața lumii seculare și a păcatului în continuă creștere.

Ne amintim de felicitarea Patriarhului pentru nou alesul președinte al Statelor Unite Joe Biden. În mesajul său de felicitare, Primatul Fanarului scrie: "Întrucât cunoașteți sentimentele mele față de dumneavoastră de-a lungul anilor de prietenie, nu vă puteți imagina marea mea bucurie și mândrie pentru alegerea dumneavoastră în calitate de cel de-al 46-leaa președinte al Statelor Unite ale Americii". Potrivit Patriarhului Bartolomeu, succesul electoral al lui Biden este salutat de "cetățenii întregii lumi libere, cărora le oferiți încredere pentru un viitor mai bun, în care vor prevala valorile și idealurile eterne ale umanității civilizate".

Care sunt aceste "idealuri" și "valori" – ați văzut în primele zile ale conducerii lui Biden. De exemplu, Senatul SUA a aprobat pentru prima dată în istorie candidatura unui gay declarat în funcția de ministru, iar Biden personal a decis să numească o persoană transgender în funcția de consilier al Ministrului sănătății din Statele Unite, le-a permis persoanelor transgender să facă serviciul în armată, a numit un susținător al LGBT în funcția de șef al administrației sale, a declarat că Statele Unite vor promova drepturile LGBT în întreaga lume ... Poate că Biden a fost mai devreme complet diferit, iar pentru Patriarhul Bartolomeu aceste acțiuni ale președintelui au devenit o surpriză neplăcută ? Deloc. De mulți ani, Biden a promovat în mod constant avortul și valorile LGBT. El chiar a "căsătorit" doi homosexuali în propria sa casă. Despre ce fel de "valori și idealuri eterne ale umanității civilizate" vorbește patriarhul?

Poziția anti-creștină atât de clar manifestată de Biden nu i-a lăsat indiferenți nici pe ierarhii catolici și pe protestanți. De exemplu, Joseph F. Naumann, Arhiepiscopul Bisericii Romano-Catolice din Kansas City, consideră că clerul catolic "trebuie să continue să discute cu președintele Biden despre însemnătatea avortului. Avortul nu se limitează la aspectul medical. Este o ucidere premeditată a unui copil. Participarea la avort sau promovarea avortului este un rău foarte grav".

În același timp, Albert Mohler, conducătorul Seminarului Baptist din Louisville, Kentucky, consideră că în SUA are loc "un proces de normalizare" pentru LGBT, iar Biden conduce o "revoluție transgender" care este "în conflict direct cu libertatea religioasă" și "libertatea de conștiință" a americanilor religioși.

Declarațiile care să critice poziția lui Biden cu privire la problemele LGBT și avort ar trebui să răsune, în primul rând, de la "apărătorul Ortodoxiei". Dar nu auzim nici un cuvânt de critică din partea Patriarhului Bartolomeu. Iar tăcerea, așa cum știm, este un semn al consimțământului.

Vom fi de acord că acestea sunt niște declarații îndrăznețe care critică poziția lui Biden cu privire la problemele LGBT și avort. Declarații care ar trebui să răsune, în primul rând, de la "apărătorul Ortodoxiei". Dar nu auzim nici un cuvânt de critică din partea Patriarhului Bartolomeu. Iar tăcerea, așa cum știm, este un semn al consimțământului.

***

Astfel, după ce am analizat activitatea Patriarhului Bartolomeu ca Primat al Fanarului, putem afirma că nu putem să-l numim "apărător al Ortodoxiei". Un apărător al Ortodoxiei poate fi o persoană care caută adevărul lui Dumnezeu și nu beneficiul personal, îi pasă de predicarea Evangheliei și nu de afirmarea propriilor sale ambiții, și se teme de Dumnezeu, nu de oameni.

Prin urmare, trebuie să constatăm că Arhiepiscopul Elpidofor în formularea aprecierii sale cu privire la Patriarhul Bartolomeu a greșit tragic.