Pe cine tolerează Patriarhul Bartolomeu în Ucraina și ce propune în schimb

"Tolerantul" Patriarh Bartolomeu și Preafericitul Onufrie. Imagine: UJO

Patriarhul Bartolomeu al Constantinopolului, care se numește pe sine "atotpreasfințitul", într-o scrisoare adresată propagandiștilor Bisericii Ortodoxe a Ucrainei schismatice (BOaU) din publicația "Cercvarium", a declarat că arhiereii Bisericii Ortodoxe Ucrainene canonice sunt "temporar tolerați" pe teritoriul Ucrainei. Supărător... Nu, din cauza arhiereilor ucraineni. Este dureros că Patriarhul Bartolomeu a permis minciunile și murdăria să curgă de pe buzele sale. Să analizăm pe baza unui mic exemplu pe CINE și CE "tolerează temporar" Patriarhul Bartolomeu. În acest articol nu ne vom aprofunda în complexitatea canoanelor și nu vom dezbate dacă Patriarhul Bartolomeu are sau nu dreptul de a da ordine pe teritoriul Ucrainei, toate acestea au fost dezbătute în mod repetat pe pagina noastră. Vom arunca o privire asupra personalității Primatului Bisericii Ortodoxe Ucrainene și a unor episcopi ai săi – tocmai acei pe care liderul Fanarului îi "tolerează" atât de generos.

Cu un an în urmă, canalul TV Inter a prezentat un documentar despre Mitropolitul Onufrie, care se numea "Preafericitul nostru". Acum, când Patriarhul Bartolomeu l-a numit pe Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ucrainene "un ierarh care locuiește la Kiev", titlul acestui film a căpătat o semnificație suplimentară și foarte profundă: Mitropolitul Onufrie nu este un episcop titular, "temporar tolerat" la Kiev, până când nu va fi de acord să treacă sub "omoforul" lui Serghei Dumenko. Mitropolitul Onufrie este PREAFERICITUL NOSTRU. Indiferent ce scrie cetățeanul Turciei Bartolomeu (Archondonis). Noi, milioane de credincioși ai Bisericii Ortodoxe Ucrainene, îl recunoaștem pe Preafericitul Onufrie drept Întâistătătorul nostru, mărturisim despre fidelitatea noastră față de Biserica, pentru care slujește în această funcție înaltă. Sub ochii noștri, într-o perioadă foarte dificilă, Dumnezeu l-a ales la cârma Bisericii, iar anii următori au arătat cât de milostiv a fost Dumnezeu față de noi, dăruindu-ne un astfel de arhipăstor înzestrat cu har.

Filmul începe cu un reportaj, în care se arată cum un alt episcop al Bisericii Ortodoxe Ucrainene, Mitropolitul Longhin (Jar) a venit în 1992 la un orfelinat și a înfiat doi băieței pe care nimeni nu a vrut să-i ia în familie. El a primit pentru aceasta binecuvântarea Mitropolitului Onufrie, pe atunci încă episcop conducător al Eparhiei Cernăuților.

Mitropolitul Longin: "Doi copii pe care nimeni nu a vrut să-i înfieze, doi băieți ... M-au rugat foarte mult atunci când am mers să-i felicităm pe copii, m-au rugat, dacă se poate, să-i luăm. Și noi am decis după sfatul și binecuvântarea Preafericitului Onufrie, care se afla atunci în Eparhia noastră de la Cernăuți. M-am sfătuit cu el și am primit binecuvântarea pentru această faptă. Mitropolitul face întotdeauna așa, Preafericitul noastru, ridică mâinile spre cer și spune: "Dumnezeu să binecuvânteze", și este foarte fericit de acest lucru".

După primii doi băieței, familia atunci încă a protoiereului Mihail Jar, a adoptat încă doi copii, apoi încă zece. La începutul anilor 2000, orfelinatul organizat de Mitropolitul Longhin găzduia deja mai mult de 400 de copii, dintre care 82 erau seropozitivi cu SIDA și alți 86 – cu dizabilități congenitale.

Mitropolitul Onufrie: "L-am ascultat și l-am binecuvântat, dar m-am gândit: este interesant cum va fi asta. Să iei copii acolo... Ei bine, va trece o lună, vor trece trei luni, un an, iar apoi ce o să facă cu ei? Dar m-am înșelat, s-a dovedit a fi atât de .... mult mai mare decât mi-am imaginat. Astăzi, ceea ce face – nu face nimeni în lume. Pot declara aceasta cu deplină responsabilitate".

Mitropolitul Onufrie este PREAFERICITUL NOSTRU. Indiferent ce scrie cetățeanul Turciei Bartolomeu (Archondonis). Noi, milioanele de credincioși ai Bisericii Ortodoxe Ucrainene, îl recunoaștem pe Mitropolitul Onufrie drept Întâistătătorul nostru.

La început, orfelinatul se afla în mănăstirea pentru bărbați cu hramul Înălțarea Domnului din Bănceni, care a fost și ea și construită de Mitropolitul Longhin, iar apoi orfelinatul a fost transferat în satul Molnița, regiunea Cernăuți. În prezent, acesta cconstituie un orașel întreg, format din clădiri frumoase și confortabile, în care copiii primesc dragoste și resimt fericirea copilăriei, în pofida dizabilităților severe ale multora dintre ei.

Copiii cu malformații congenitale sunt o cruce foarte grea pentru părinți. Multe familii nu mai rezistă și abandonează astfel de copii, condamnându-i la suferințe fizice și psihologice pe tot parcursul vieții, iar pe ei înșiși – la o mustrare insuportabilă de conștiință, care totuși apare mai devreme sau mai târziu. Dar inima iubitoare a Mitropolitului Longhin îi găzduiește pe toți acești bolnavi, suferinzi, abandonați ... El dobândește prin rugăciune pentru toți sănătate și le dă o speranță pentru viitor.

Mitropolitul Longin: "Un băiat a avut două tumori maligne. Avea doi anișori – cinci kilograme. Au venit medicii și au zis: "Gata. O oră sau două și va muri". Și până și respirația sa a devenit mai rară. Respira odată la două minute. Și când doctorii au plecat, am început să plâng peste el, l-am luat în brațe și l-am ridicat la icoana Maicii Domnului Făcătoare de Minuni de la Boian, l-am așezat în fața icoanei și am spus: "Măicuța Domnului, este orfan, nu are pe nimeni pe această lume. Ajută-l…".

Preasfînta Născătoare de Dumnezeu l-a vindecat pe acest prunc. Prin rugăciunea dreptului, au rămas doar niște cicatrice mici din cele două tumori. Acum el are 25 de ani și are propria sa familie. Unii copii cresc, se căsătoresc sau merg la mănăstire, dar rămân mereu în inima tăticului lor – Mitropolitului Longhin. Odată cu plecarea lor în viața adultă, marea casă a Mitropolitului Longhin nu se pustiește, alți copii găsesc aici mângâiere, îngrijire și dragoste.

Nu este ușor să îngrijești acești copii. Nu este ușor să întreții aproape cinci sute de orfani, să-i hrănești, să-i îmbraci, să le oferi un acoperiș. Uneori trebuie să treci prin niște momente foarte dificile.

Mitropolitul Longin: "Ori de câte ori mi-a fost foarte greu, îl apelam la telefon pe Mitropolitul Onufrie și îi ziceam: "Roagă-te, Stăpâne!". Și am avut nădejdea că cineva ne conduce. Aceasta era rugăciunea Preafericitului nostru către Cel Atotputernic".

Mitropolitul Onufrie: "Și eu m-am uitat de multe ori în ochii acestor copii și nu am văzut acolo nici o urmă de tristețe. <...> Acolo ei primesc mai multă căldură decât primesc majoritatea copiilor de la propriii lor părinți".

Mitropolitul Onufrie: "Aceasta este o lucrare deosebită, care are un preț special. Iubirea jertfitoare, care este cel mai înalt grad al iubirii umane".

Și astfel, prin rugăciunile și lucrarea Preafericitului Onufrie, a Mitropolitului Longhin, a maicilor care îngrijesc copiii, a binefăcătorilor, funcționează orfelinatul din satul Molnița. Și în toată Ucraina – peste 12 mii de comunități bisericești, în jur de 500 de mânăstiri, mai mult de o sută de episcopi slujesc lui Dumnezeu. Și toți acești oameni sunt "temporar tolerați" de o persoană care se numește pe sine primatul întregii Biserici Ortodoxe.

Patriarhul Bartolomeu: "Tolerăm temporar existența ierarhilor ucraineni sub Rusia, nu ca episcopi locali conducători, ci doar ca titulari sau cei care se află (au reședința) în Ucraina...".

Adică, potrivit Patriarhului Bartolomeu, în Ucraina nu este loc pentru toate cele menționate mai sus. Și ce ne oferă el în schimb? În schimb, el ne propune să facem ascultare de Serghei Dumenko și de susținătorii săi, care, în loc să aibă grijă de orfani, în loc de rugăciune și o viață dreaptă, iată ce fac.

Pe Internet există un număr imens de fotografii și videînregistrări de acest gen. Pe ele, susținătorii lui Serghei Dumenko, pe care Patriarhul Bartolomeu îl numește "mitropolit canonic de Kiev", capturează biserici, taie lacăte, îi agresează pe preoți... Nici un cuvânt de condamnare a acestor nelegiuiri nu a fost rostit nici din buzele Patriarhului Constantinopolului, nici din ale lui Dumenko...

Ce fel de inimă trebuie să ai pentru a "tolera temporar" binele și pentru a binecuvânta nelegiuirea?!

Să facem abstracție și să încercăm să privim la această situație dintr-o parte – unde este loc aici pentru dragostea Evanghelică? De care parte este Hristos? De partea Preafericitului Onufrie sau a Patriarhului Bartolomeu (nici nu pomenim de Dumenko)?

Și deși acum nu avem comuniune euharistică cu Patriarhul Bartolomeu, nimeni nu ne-a interzis să ne rugăm pentru el. Fiindcă sufletul său acum are nevoie de foarte multă rugăciune…