Сonsecințele neașteptate ale transformării Sfintei Sofia în moschee

În catedrala Sfânta Sofia din Istanbul în viitorul apropiat pot începe serviciile musulmane. Imagine: UJO

Catedrala Sfânta Sofia din Istanbul, care încă este de muzeu, va fi transformată cu o probabilitate de 99% într-o moschee. Acest pas al guvernului turc și al președintelui Erdogan personal va deveni un eveniment cheie pentru geopolitica mondială, pentru relațiile dintre Europa și lumea musulmană, pentru Ortodoxie și pentru creștinism în ansamblu. Însă consecințele acestui pas pot fi foarte neașteptate. Care anume?

Intențiile de a transforma catedrala Sfânta Sofia într-o moschee funcțională au fost anunțate în mod explicit de președintele Turciei cu mai bine de o lună în urmă. Aceste declarații  au provocat o reacție diplomatică vie atât din partea conducerii mai multor țări, cât și provenind de la diferite organizații religioase. Reacția a fost în cea mai mare parte negativă. Această atitudine negativă a fost argumentată prin faptul că schimbarea statutului Sfintei Sofia va încălca statutul-quo stabilit după formarea Republicii Turce și respingerea politicii imperiale a Imperiului Otoman. Anume atunci părintele-fondator al statului turc modern Kemal Ataturk a decis să transforme moscheea Hagia Sophia într-un muzeu. În 1935 a fost îndepărtat stratul de tencuială și oamenii au putut din nou să vadă chipurile de mozaic ale lui Isus Hristos și Maicii Domnului,  ascunse de ochii lumii timp de mai multe secole.

Astăzi R. Erdogan care, pe de o parte, se proclamă urmașul preceptelor lui K. Ataturk, iar pe de altă parte duce o politică neo-otomană, a primit din nou dreptul, ca și cuceritorul Constantinopolului sultanul Mehmed II, să transforme principala biserica creștină în moschee. Curtea Supremă a Turciei la 02 iulie 2020 a luat hotărârea că statutul Sfintei Sofia poate fi schimbat prin decretul președintelui R. Erdogan. Și efectiv nu există nicio speranță că Erdogan nu va recurge la acest drept. Declarațiile de intenție de a transforma Sfânta Sofia într-o moschee au fost făcute atât de explicit și hotărât încât refuzul la ele ar dăuna grav imaginii politice a președintelui turc și, ca urmare, influenței sale politice atât în ​​Turcia, cât și în străinătate. Iar Ministerul Turc de Externe reacționează foarte dur la apelurile de a păstra totul așa cum este, care răsună din partea guvernelor unor țări și organizațiilor internaționale.

De exemplu, după apelul fără echivoc al Departamentului de Stat al SUA de a abandona intențiile de a schimba statutul Sfintei Sofia, departamentul diplomatic turc și-a permis să răspundă foarte dur: "Catedrala Sfânta Sofia este proprietatea Turciei, la fel ca toate valorile noastre culturale situate pe pământul nostru. Orice intenție a autorităților cu privire la Sfânta Sofia este, de asemenea, o problemă internă în cadrul drepturilor de suveranitate ale Turciei". În traducere din limba diplomatică, aceasta înseamnă: vom face tot ce dorim și nu ne pasă de părerea dumneavoastră. Cu câțiva ani în urmă nicio țară nu și-ar fi permis să converseze cu autoritățile americane pe un ton similar. Dar timpurile se schimbă …

De ce Erdogan este hotărât să meargă până la capăt

În primul rând, își ridică autoritatea în interiorul țării, care a fost recent destul de zguduită în legătură cu dificultățile economice din țară. O dovadă a căderii popularității lui Erdogan în rândul populației este rezultatul alegerilor locale din Turcia care au avut loc cu câțiva ani în urmă, când sprijinului partidului de guvernare a căzut semnificativ.

În al doilea rând, se răzbună pe Europa pentru umilirea sa din ultima perioadă, când Uniunea Europeană a acceptat cererea Turciei de aderare la această organizație, dar a fost chinuită literalmente cu amânări și formulări de noi cerințe pentru aderare.

În al treilea rând, se răzbună pe Statele Unite pentru posibila organizare a tentativei de lovitură de stat din 2016. Se știe că Statele Unite au încercat destul de recent să facă lobby pentru redobândirea statutului de biserică ortodoxă pentru Sfânta Sofia. În 2007 a fost creat "Consiliul pentru eliberarea Sfintei Sofia" (Free Agia Sophia Council), care a putut organiza audieri în Congresul SUA pe această temă. La acea vreme de dominație totală a Statelor Unite ale Americii în Orientul Mijlociu această încercare nu părea să fie de nerealizat, dar acum situația este  complet diferită. Iar după eșecul loviturii de stat, SUA s-a transformat dintru-n partener-patron al Turciei în adversarul ei, în special pentru președintele R. Erdogan personal. Un detaliu interesant: mass media pro-guvernamentală din Turcia sugerează că primul serviciu musulman va avea loc în Sfânta Sofia la 15 iulie, la cea de-a 4-a aniversare a loviturii de stat eșuate.

În al patrulea rând, ceea ce este probabil cel mai important, R. Erdogan cu pași practici își consolidează declarațiile sale privind neo-otomanismul și întâitatea în lumea musulmană.

Desigur, pentru Turcia există atât dezavantaje, cât și riscuri semnificative. Evidente. Și o creștere a tensiunii în relațiile cu Europa și Statele Unite. Dar această tensiune exista deja și nu poate fi înlăturată prin abandonarea planurilor de a transforma Sfânta Sofia într-o moschee. Între Europa și Turcia există o problemă nerezolvată a migranților. Turcia consideră că autoritățile europene împiedică accesul mărfurilor turce pe piața europeană și că încalcă drepturile turcilor care locuiesc în Europa. Turcia este în conflict cu Statele Unite din cauza sprijinului american pentru kurzi și pentru predicatorul de opoziție F. Gullen, pe care Erdogan îl acuză că a organizat tentativa loviturii de stat în 2016. Există multe alte probleme, care le permite autorităților turce să acționeze fără a ține cont de opiniile Europei și ale Americii.

Despre reacția Greciei și a Fanarului

Grecii s-au situat într-o poziție foarte dificilă. Guvernul acestei țări a făcut o delarație foarte dură de condamnare a intențiilor Turciei și a declarat că transformarea Sfintei Sofia în moschee va agrava vădit relațiile dintre cele două țări. Dar, din nou, aceste relații bilaterale sunt deja tensionate până la limită. Una dinte prinicipalele pietre de poticnire este exploatarea de către Turciea a hidrocarburanților în apropierea litoralulului Republicii nerecunoscute a Ciprului de Nord. Grecia a făcut și aici declarații beligerante, dar în realitate ea nu poate contrapune nimic Turciei. Grecia și în acest caz demonstrează declarații diplomatice dure, în spatele cărora stă o neputință reală de a de un răspuns.

Partea cea mai afectată, în cazul în care intențiile turcilor vor deveni o realitate, va fi Patriarhia Constantinopolului și Patriarhul Bartolomeu personal. Dacă (când) în catedrala Sfânta Sofia se va oficia serviciul musulman, prestigiul Patriarhiei Constantinopolului va avea de suferit foarte mult. Pretențiile sale la supremația pan-ortodoxă vor primi o lovitură gravă. O daună și mare prestigiului Patriarhului Bartolomeu a fost cauzată de tăcerea sa de o lună la acest subiect, care a devenise deja pur și simplu indecentă. După ce planurile guvernului turc au fost criticate de multe state și organizații internaționale, și totodată de numeroase organizații religioase, Patriarhul Bartolomeu a făcut în sfârșit o declarație care arată mai mult ca o linguşire decât un protest adevărat.

Mai întâi capul Fanarului a declarat pentru ziarului american "Washington Post" că este "întristat" din cauza posibilei transformări a Sfintei Sofia în moschee, iar puțin mai târziu în predica sa a spus următoarele:

"Sfânta Sofia poate funcționa ca loc și simbol al întâlnirii, al dialogului și coexistenței pașnice a popoarelor și culturilor, a înțelegerii mutuale și solidarității între creștinism și islam, ceea ce este extrem de important și benefic pentru lumea contemporană <...> Transformarea Sfintei Sofia în moschee va dezamăgi milioane de creștini din întreaga lume, iar catedrala Sfintei Sofia, care datorită sfințeniei sale este un centru de importanță vitală, unde Orientul se întâlnește cu Occidentul, va dezbina aceste două lumi".

Dar până și aceste cuvinte extrem de prudente au fost percepute de Turcia ca o amenințare la adresa musulmanilor. "L-am sfătui pe Bartolomeu să își exprime regretul pentru toate operele musulmane care au fost distruse în multe părți ale lumii, și în special în Grecia. El ne avertizează despre atacul planificat al Occidentului asupra islamului și a musulmanilor", a declarat secretarul general al Partidului Acțiunii Naționaliste din Turcia Ismet Buyakutaman.

Despre reacția Rusiei și a Bisericii Ortodoxe Ruse

Este interesantă reacția Rusiei și a Bisericii Ortodoxe Ruse la intențiile Turciei. Este diferită. Ministerul Rus de Externe s-a exprimat foarte tolerant. "Credem că orice decizie cu privire la statutul acestui monument unic va fi echilibrată, și că se va ține cont de sensibilitatea ridicată a acestei probleme pentru credincioși, binecunoscutul context interconfesional și practica stabilită privind reglementarea juridică internațională a gestionării obiectelor care fac parte din patrimoniul mondial UNESCO", a declarat Maria Zaharova, purtătorul de cuvânt al Ministerului Rus de Externe. În traducere din din limba diplomatică – nu salutăm acest gen acțiuni, dar nu vom protesta în mod special.

Patriarhul Bartolomeu a făcut o greșeală strategică, întrând în conflict cu Biserica Ortodoxă Rusă și indirect cu Rusia în problema ucraineană. În loc să obțină un aliat în persoana ei, ce ar corespunde tradiției istorice seculare, Fanarul a preferat să se confrunte cu ea. Dar, probabil, numai Rusia ar fi putut influența intenția lui R. Erdogan privind catedrala Sfânta Sofia. Dar Fanarul a făcut imposibilă mijlocirea Rusiei. Iar acum, din compromiterea imaginii Patriarhiei Constantinopolului, Rusia va avea doar de câștigat. S-ar părea că Biserica Ortodoxă Rusă va avea de câștigat și ea. Dar Ea exprimă un protest hotărât. "Credem că acest act în împrejurările actuale este o încălcare inacceptabilă a libertății religioase și aceasta, desigur, nu este doar o problemă internă a Turciei, cum afirmă mulți oficiali turci. Acest monument are o semnificație creștină universală", a declarat șeful Departamentului pentru Relații Bisericești Externe al Bisericii Ortodoxe Ruse Mitropolitul Ilarion (Alfeev).

Apropo, este util să comparăm această afirmație cu declarația Patriarhului Bartolomeu. O tonalitate atât de severă a Bisericii Ortodoxe Ruse se datorează înțelegerii faptului că, în pofida conflictului dintre Biserica Ortodoxă Rusă și Patriarhia Constantinopolului în problema ucraineană, transformarea Sfintei Sofia în moschee reprezintă o lovitură pentru întreaga Ortodoxie și necesită mobilizarea întregii Biserici.

Care pot fi consecințele schimbării statutului Sfintei Sofia?

S-a menționat deja că este vorba despre o scădere a prestigiului Patriarhiei Constantinopolului și a influenței sale în Lumea Ortodoxă. Probabil, se vor relua discuțiile referitoare la faptul că Patriarhul Constantinopolului nu mai are nimic de făcut în Istanbul și că este timpul să își schimbe locul de reședință. Pe Muntele Athos, de exemplu, sau în Statele Unite. Vor suporta o lovitură semnificativă planurile Fanarului de a-și afirma primatul autorității, și nu doar al onoarei, în rândul Bisericilor Ortodoxe Locale. Ce fel de primat, dacă nu a putu apăra pentru Sfânta Sofia nici măcar statutul de muzeu?

Putem presupune că recunoașterea de către Bisericile Locale a creaturii Fanarului – așa-numita Biserică Ortodoxă a Ucrainei (BOaU) – va înceta sau chiar va lua o direcție inversă. Consecința acestui fapt va duce la o amplificare a conflictului în cadrul aceleiași BOaU, între "episcopii" săi dornici de putere. Iar Filaret Denisenko va primi câteva argumente în favoarea existenței Patriarhiei sale de la Kiev.

Tensiunea dintre Turcia, pe de o parte, și Statele Unite și Europa, pe de altă parte, va crește, dar nu prea mult. Probabil, vor fi introduse câteva sancțiuni de care nimeni nu se mai teme.

Dar cel mai neașteptat răspuns pentru R. Erdogan, în calitate de pretendent la statutul de conducător al lumii musulmane, poate veni din ... Israel. Pentru a înțelege acest lucru, vom apela la argumentele Turciei, pe care aceasta le folosește pentru a răspunde tuturor protestatarilor împotriva transformării catedralei Sfintei Sofia în moschee.

Ministerul Turc de Externe: "Catedrala Sfâta Sofia este proprietatea Turciei, la fel ca și toate valorile noastre culturale situate pe pământul nostru. Orice intenție a autorităților cu privire la Sfâta Sofia este, de asemenea, o problemă internă în cadrul drepturilor de suveranitate a Turciei".

Președintele Turciei R. Erdogan: "Acuzațiile împotriva țării noastre din cauza Sfintei Sofia sunt o revendicare directă asupra dreptului nostru de suveranitate".

Cu alte cuvinte, argumentarea autorităților turce privind dreptul de a transforma catedrala Sfânta Sofia în moschee decurge din suveranitatea asupra acestui obiect. Însă astăzi Israelul își revendică suveranitatea asupra Ierusalimului și Muntelui Templului, pe care sunt amplasate principalele locuri sfinte ale creștinismului, islamului și iudaismului.

Prin urmare, Israelul poate proceda la fel cum Turcia a procedat cu catedrala Sfânta Sofia în privința sfintelor lăcașuri situate pe Muntele Templului, adică să acționeze în propriile sale interese și să nu acorde atenție opiniei altor state și organizații religioase. O mare agitație în acest an a fost provocată de adresarea unui grup de lideri religioși evrei către autoritățile israeliene pentru a obține permisiunea de a sacrifica mielul de Paștele evreiesc. Și în general în planurile evreilor ortodocși intră reconstruirea Templul lui Solomon, care a fost distrus în anii 70 și din care a rămas doar Zidul Plângerii.

În prezent o parte din suprafața Templului evreiesc distrus este ocupată de moscheea Kubbat as-Sahra (Cupola Stâncii).

Planurile existente de restaurare a templului Iudeu prevăd atât varianta distrugeri Kubbat as-Sahra, cât și posibilitatea de a-i păstra integritatea. Dar în orice caz lumea musulmană se va opune puternic împotriva unei astfel de construcții. Și iată că pentru Israel vor fi utile argumentele pe care R. Erdogan le folosește în prezent: țara noastră, suveranitatea noastră, facem ceea ce dorim. Pentru unii toate acestea pot să pară incredibile, dar cine și-ar fi putut imagina că statul Israelian va renaște după aproape două mii de ani de la distrugerea sa?