Ce ascund în dulapurile lor persecutorii Bisericii?

Oamenii care acum critică cu înverșunare Biserica Ortodoxă Ucraineană pentru legăturile sale mitice cu Moscova, ieri cu credință au slujit Moscovei. Imagine: UJO

Perchezițiile în bisericile BOUkr pe care serviciile de securitate le-au efectuat în multe eparhii, au demonstrat fără echivoc că nu s-a găsit nimic din ceea ce a relatat mass-media. Nu există arme, grupări de sabotaj sau fapte de cooperare cu inamicul în bisericile și mănăstirile Bisericii Ortodoxe Ucrainene. Cele mai "îngrozitoare" dintre toate descoperirile din zecile de lăcașuri religioase ale Bisericii Ucrainene, sunt ziarele cu vechime de zeci de ani, cu locurile "necesare" subliniate în prealabil, și cărți vechi publicate la Moscova.

Unele dintre descoperirile Serviciilor Secrete par chiar comice. Altele nu trezesc decât nedumerire. De exemplu,"Călăuza liturgică" pentru anul 1976. Care este crima? Că "patriarhia moscovei" explică  cum să fie săvârșite liturghiile. Cu același succes criminale ar putea fi considerate Ceaslovul, Tipicul și Mineile. Și în ele se vorbește despre liturghie.

Sau, de exemplu, ce este "criminal" în Bibliile pentru copii sau Catehismele "găsite" în Eparhia Cernăuților? Este "literatură de propagandă"! Dar iată "Evlavia apostolică: Despre evlavie și viața creștină după învățătura Sfinților Apostoli". Acestea sunt de fapt fragmente din "Hotărârile Sfinților Apostoli" scrise în secolul al IV-lea. Evident, atenția slujitorilor Serviciului Securității a fost capturată de denumirea tipografiei din Moscova "Sibirskaia Blagozvonnița".

Nu mai puțin surprinzătoare a fost "descoperirea" din Eparhia de Dnipropetrovsk. Oamenii Serviciului Securității au confiscat un automobil care scotea materiale "interzise" din eparhie. Ce fel de materiale? Mesaje vechi ale Patriarhului Chiril și invitații la Parada Victoriei din 2011.

În urma perchezițiilor Serviciului Securității din Krivyi Rig efectuate în ziua de 29 decembrie, resursa "Glavcom" a scris: "Preoții Bisericii din Moscova au lucrat pentru Putin: Dovadă". Pe fotografii (apropo, nu este clar cum au ajuns pe mâna jurnaliștilor) apare Scrisoarea Patriarhului Alexi privind acordarea independenței Bisericii Ortodoxe Ucrainene, scrisoarea sa către Ministrul Justiției al Ucrainei privind statutul Bisericii Ortodoxe Ucrainene, cartea Patriarhului Chiril "Biserica îndeamnă la unitate" și revista "Salvați sufletele noastre". Poate un om sănătoas mintal să numească toate acestea dovada a lucrării pentru Putin? Răspunsul este evident.

Este clar că în instanță toate aceste "materiale" nu pot servi drept dovadă a vinovăției preoților sau episcopilor Bisericii Ortodoxe Ucrainene. În primul rând, vinovăția ar trebui să fie mai concretă și mai evidentă – corespondență, sarcini, discursuri publice, etc. În al doilea rând, până acum, slavă Domnului, nimeni nu a fost judecat în Ucraina pentru că a citit cărți. În al treilea rând, chiar dacă am niște cărți (neinterzise de lege!), nu înseamnă că împărtășesc opinia autorilor acestor cărți – pot studia sau contesta punctul de vedere al autorului. În al patrulea rând, dacă folosiți o carte de rugăciuni veche de un secol sau un ziar publicat în urmă cu 15-20 de ani ca material de urmărire penală, atunci în Ucraina majoritatea locuitorilor și aproape toți politicienii pot fi trași la răspundere pentru o mulțime de crime.

Gândiți-vă bine – clerul Bisericii Ortodoxe Ucrainene este acuzat că păstrează și citește cărți care au fost publicate cu mulți ani în urmă. Dar din anumite motive, niciunul dintre politicieni nu este acuzat de lucruri mult mai grave decât păstrarea unor ziare.

Poroșenko: "Vă strâng mâna, vă îmbrățișez!"

Ne putem aminti de celebra frază a fostului președinte Poroșenko "vă strâng mâna, vă îmbrățișez!" în timpul unei conversații cu Putin în 2015, cu două luni înainte de Debalțevo. Ne putem aminti de afacerile lui Poroșenko în Rusia în timpul ostilităților din Donbas, cu plăți regulate de taxe către visteria statului agresor.

Resusreslor mass-media și politicienilor ucraineni le place să reamintească conducerii Bisericii Ortodoxe Ucrainene despre fotografiile comune cu Putin. Dar de ce nu le amintesc multor politicieni ucraineni la fel? De exemplu lui Poroșenko. Iată o fotografie a președintelui ucrainean Petro Poroșenko când "strânge mâna" lui Putin.

Sau iată elogiul lui Petro Poroșenko către Ianukovici pentru acordurile de la Harkov semnate cu Rusia în 2010, numite ulterior penale. Nu a văzut nicio problemă în semnarea acordului de prelungire a șederii flotei Mării Negre până în 2042: "Avem un număr imens de alte probleme pe care trebuie să le rezolvăm cu Europa, iar problema flotei Mării Negre va fi ultima în acestă listă".

Ielenski ca luptător împotriva "sionismului iudaic"

O altă persoană care consideră că Biserica Ortodoxă Ucraineană trebuie lichidată pentru că există "dovezi" ale vinovăției și cooperării sale cu statul agresor este actualul conducător al Comitetului de Stat pentru Etnopolitică și Religie, Victor Ielenski.

El a spus recent că "trebuie să oprim folosirea religiei în scopuri subversive".

Ei bine, Ielenski este într-adevăr un expert în acest sens. La urma urmei, el a slujit cu fidelitate statul sovietic timp de mulți ani, și nu oriunde, ci în domeniul ideologic. Este adevărat că la acea vreme a luptat împotriva iudaismului, pe care Victor îl vedea ca pe o amenințare la adresa sistemului comunist.

Astfel, în 1988 (adică la 12 ani de la publicarea aceleiași "Călăuze liturgice" care este acum imputată Bisericii Ortodoxe Ucrainene ca dovadă de colaboraționism), Victor Ielenski a scris cartea "Clericalismul evreiesc și sionismul". După cum se precizează în preambul, cartea "analizează critic platforma ideologică și practica politică a alianței dintre sionism și clericalismul evreiesc".

Dar cel mai important este că în lucrarea sa Ielenski expune "subversiunile anticomuniste și antisovietice ale clericilor-sionişti"(!) și dă un răspuns "la falsificările lor cu privire la situația religiei și a credincioșilor din URSS". Nu poate fi nicio îndoială că în cartea sa Ielenski a vorbit despre traiul foarte bun al credincioșilor în URSS. Prin urmare, nu suntem surprinși când astăzi Victor Ielenski spune că Ucraina are "un nivel exemplar de libertate religioasă". Nu suntem surprinși, pentru că oameni ca Ielenski servesc orice putere. Se pot transforma instantaneu în culoarea potrivită și pot spune întotdeauna ceea ce se așteaptă de la ei.

Irina Farion – profesoară competentă de limba rusă

Iată, de exemplu, Irina Farion, actualmente un "patriot" celebr al Ucrainei, care este convinsă că toți preoții Bisericii Ortodoxe Ucrainene sunt "agenti ai Serviciului Securității Federației Ruse (FSB) în sutană". În ziua de 4 decembrie 2022, ea a declarat că "Biserica Moscovei este principala otravă duhovnicească a Ucrainei", iar în aprilie a aceluiași an a cerut "să fie ucisă satana – Biserica Moscovei".

Și dacă în cazul Petro Poroșenko avem de-a face cu un bărbat care își schimbă părerile precum un cameleon își schimbă culoarea pielii, Farion a luptat în mod conștient cu Biserica toată viața. În primul rând, în rândurile Partidului Comunist al Uniunii Sovietice și acum – ca "patriot" înflăcărat al Ucrainei.

La Arhivele de Stat din Lviv se află au dosarul nr. 356, inventarul nr. 1, fondul nr. 3567. Acest document conține procesele verbale ale ședințelor Comitetului Komsomolului al Universității de Stat din Lviv în numele lui I. Franko, printre care se numără procesul verbal nr. 10 din 10 martie 1987. A treia problemă de pe ordinea de zi a acestei reuniuni a fost "Cu privire la asigurarea caracteristicilor-recomandărie pentru a deveni membru candidat al Partidului Comunist al Uniunii Sovetice a tovarășului Farion I.D.".

Tovarășul Farion, membru al Komsomolului din 1978 (peste doi ani după apariția "Călăuzei liturgice", care acum este tratat ca o dovadă a vinovăției Bisericii Ortodoxe Ucrainene), a fost acceptată în Partidul Comunist în unanimitate. La baza acestei decizii a stat o recomandare care a fost semnată de Stepan Kubiv, pe atunci secretarul Comitetului Komsomolului al Universității de Stat din Lviv (care mai târziu a devenit deputat al partidului "Batkivșcina"). Kubiv a remarcat că tovarășa Farion,"în calitate de membru al CIP de la Facultate (Clubul International al Prieteniei– Ed.), a purtat în mod repetat conversații cu cetățenii străini pentru a-i învăța mai bine limba rusă".

Un fapt neasteptat? Nu. Vremurile s-au schimbat, Ucraina și-a dobândit independența, iar Farion, fără a schimba nimic în interior, a schimbat pur și simplu termenii. Ea a fost comunistă și rămâne, și luptă cu Biserica așa cum lupta mai devreme.

Apropo, nu am găsit niciun document care să ateste ieșirea sa din Partidul Comunist înainte de 30 august 1991, când Partidului Comunist al Uniunii Sovietice a fost interzis oficial pe teritoriul Ucrainei.

Korcinski ca aliat al lui Ianukovici

Prezentăm un alt "patriot" al Ucrainei care crede că toți preoții Bisericii Ortodoxe Ucrainene trebuie închiși "în subsol" și bisericile "derivate de la Moscovei" urmează să fie arse – Dmitro Korcinski.

Însă în 2004 același Korcinski l-a susținut cu zel și furie pe Victor Ianukovici și a creat o coaliție cu Natalia Vitrenko (un politician cu o privire esclusiv pro-Moscova); iar despre Iuşcenko a spus atunci că "este cea mai mare iluzie" pentru că "este cel mai periculos dat fiind faptul că mai presus de toate, reprezintă elita birocratică".

Mai mult, Korcinski a fost cel care a condus mișcarea împotriva aderării Ucrainei la NATO. Împreună cu asociații săi, a pichetat Cabinetul de Miniștri și a declarat că dacă țara noastră va fi acceptată în Alianța Euro-Atlantică, va înceta să mai fie un stat suveran și va fi guvernată de la Bruxelles.

Chiar și în 2012, el a susținut că ar fi mai bine să se alăture grupării Al Qaeda în loc de NATO. Mă întreb dacă domnul Dmitro își mai amintește de toate acestea și dacă va putea repeta tot ce a spus acum 10 ani.

Dar principala întrebare este de ce toți acești oameni (Poroșenko, Ielenski, Farion, Korcinski și alții) acuză Biserica Ortodoxă Ucraineană că "ar lucra pentru inamic" fără dovezi, uitând de munca lor în serviciul aceluiași inamic? De ce Serviciul Securității acuză Biserica Ortodoxă Ucraineană de deținerea unor materiale tipărite cu 10 ani în urmă, cu care Biserica Ortodoxă Ucraineană nu are nicio legătură, și "uită" de cuvintele și acțiunile politicienilor ucraineni? Cuvinte și acțiuni pentru care niciunul dintre ei nu și-a cerut iertare.

Totul este foarte simplu. Toate "descoperirile" Serviciului Securității în bisericile BOUkr sunt rezultatul unui lucru consecvent în vederea formării unei "imagini" menită să-i convingă pe ucraineni că Biserica Ortodoxă Ucraineană este un "dușman". Nimeni nu este interesat de fapte și dovezi reale. După cum se spune astăzi, nimic personal, doar afaceri. Și toți cei care acum ascultă cu credulitate cântecul nesfârșit din mass media despre "crimele" Bisericii ar trebui să fie conștienți de acest lucru.