Despre colaborarea Fanarului cu CIA: "Sunt gata pentru orice sacrificii"

Patriarhul Athenagoras (Spiru) nu și-a ascuns nicicând atitudinea sa loială față de Statele Unite. Imagine: UJO

La 07 februarie 2020 site-ul religios grec "Romfea", simpatizant evident al Fanarului, a publicat un articol despre legăturile strânse ale CIA din SUA cu unul dintre cei mai semnificativi și, în același timp, cel mai criticat Patriarh al Constantinopolului din sec. al XX-lea Athenagoras (Spiru). Despre ce ne vorbesc documentele instituţiei americane secrete și cum arată activitatea Patriarhului Athenagoras în lumina lor?

Documentele CIA, la care face referire autorul articolului, au apărut în domeniul public mult mai devreme, în 2016.

Apare o întrebare logică: de ce grecii au acordat atenție acestor documente abia acum și de ce au publicat articolul corespunzător pe site-ul "Romfea", care demonstrează o simpatie deosebită pentru Fanar?

Fără a intra în teorii abstracte de conspirologie, putem constata că în comunitatea religioasă greacă există opinii diferite asupra acțiunilor actuale ale Fanarului. Nu toți grecii împărtășesc afirmația că Patriarhul Constantinopolului este persoana cea mai importantă în lumea ortodoxă și că el întruchipează "starea Ortodoxiei". Foarte mulți greci înțeleg pericolul papalității ortodoxe și nu doresc ca Constantinopolul să urmeze calea Romei în această privință.

Dar, în același timp, în mediul elen există un partid foarte puternic, în care naționalismul grec prevalează asupra convigerilor religioase și asupra Ortodoxiei ca atare. Acest partid, desigur, încearcă prin toate mijloacele disponibile să afirme supremația Patriarhului Constantinopolului ca simbol al măreției rasei elene.

Apariția pe site-ul "Romfea" a unui articol care îl discreditează pe unul dintre cei mai văzuți patriarhi ai Constantinopolului din trecutul recent poate fi considerată o reflecție a luptei acestor partide.

Acum să trecem la conținutul articolului.

Pe baza documentelor CIA, autorii citează un fragment din corespondența a doi agenți de cercetaşi – Ulius Amos și David Burns. De aici rezultă că în 1942 Athenagoras (Spiru), fiind arhiepiscopul Arhiepiscopiei Americane a Patriarhiei Constantinopolului, a propus CIA serviciile Bisericii. "Mi-a spus că toate serviciile organizației sale sunt la dispoziția noastră”, scrie agentul. Arhiepiscopul Athenagoras a precizat că "subalternii" săi sunt gata să îndeplinească absolut orice ordine a autorităților americane și în special al CIA: "Am trei episcopi, trei sute de preoți și o organizație mare și extinsă. Toți cei care se află la dispoziția mea, sunt și la dispoziția voastră. Puteți comanda cu ei pentru orice serviciu de care aveţi nevoie. Acolo nu se vor pune întrebări și instrucțiunile Dvs. vor fi undeplinite cu exactitate. Vă rog să-i spuneți domnului Burns că așa stau lucrurile".

În continuare corespondența dezvăluie câteva detalii despre serviciile oferite de CIA de către "organizația Athenagoras". Şeful Arhiepiscopiei Americane i-a predat de fapt CIA cca 100 000 din enoriașii săi în vârstă de recrutare, transmițând datele lor personale. Era în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, iar autoritățile americane aveau nevoie de recruți pentru a fi trimiși în Europa pe câmpurile de luptă. Lupta împotriva nazismului, desigur, este o cauză justă, dar ceva ne sugerează că acest act din partea şefului Arhiepiscopiei păre să fie o trădare. La urma urmei, acești tineri ar putea merge pe front în mod voluntar, dar astfel ei au fost cu mare probabilitate prinși la sugestia arhiepiscopului.

"Am trei episcopi, trei sute de preoți și o organizație mare și extinsă. Toți cei care sunt la dispoziția mea, sunt și la dispoziția voastră. Puteți comanda cu ei pentru orice serviciu de care aveţi nevoie".

Arhiepiscopul Athenagoras (Spiru) – agentului CIA

Pentru aceasta Athenagoras a primit mulțumiri scrise de la șeful de atunci al CIA, William J. Donovan. Drept răspuns, el a declarat că "este gata să se supună oricărei sarcini și să facă toate sacrificiile posibile de dragul țării noastre iubite, care tinde spre libertatea și dreptatea mondială a zilei care va veni". Este imposibil să ne imaginăm că aceste cuvinte au fost scrise de o persoană religioasă, și cu atât mai mult de primatul Arhiepiscopiei Ortodoxe. Cum să înțelegem disponibilitatea de a se supune "oricărei sarcini"? Și ce sacrificii intenționa să facă Arhiepiscopul Athenagoras pentru iubita sa SUA?

Este posibil ca corespondența publicată să fie doar vârful iceberg-ului, iar cooperarea dintre Athenagoras și serviciile secrete americane a fost mai profundă și mai multilaterală. Dar din ceea ce deja a devenit cunoscut putem înțelege: Athenagoras și-a exprimat disponibilitatea deplină de a îndeplini orice ordin al CIA, fără întrebări de prisos.

Acum să ne uităm prin prisma acestui fapt la activitățile lui Athenagoras ca patriarh al Constantinopolului. În 1948 serviciile speciale americane și departamentul diplomatic au desfăşurat operațiunea "Athenagoras", în urma căreia Patriarhul Maxim V (Vapordsis) a fost înlăturat din scaunul patriarhal ecumenic, fiind înlocuit de Athenagoras (Spiru). Apropo, lucrarea de licență a lui Athenagoras la terminarea studiilor teologice pe insula. Halki a fost numită "Alegerea patriarhului Constantinopolului de Constantin cel Mare până la căderea Constantinopolului". Deci, Athenagoras cunoştea toate nuanțele despre cum au fost destituiți și numiți Patriarhii de la Constantinopol.

Activitatea lui Athenagoras în calitate de patriarh al Constantinopolului a fost caracterizată prin trei puncte cheie:

1. Opoziția faţă de Biserica Ortodoxă Rusă.

2. Afirmarea puterii exclusive a Constantinopolului în lumea ortodoxă.

3. Apropierea de Vatican.

De fapt, Athenagoras a fost numit patriarh pentru a se opune Patriarhiei Moscovei, deoarece predecesorul său Patriarhul Maxim V a exprimat o anumită simpatie pentru Biserica Ortodoxă Rusă. În 1946, el a reluat obiceiul ca în noaptea de Paște reprezentantul diplomatic al Rusiei (URSS) să-l însoțească pe Patriarhul Constantinopolului de la reședința sa la biserică, iar în 1948 a trimis o delegație oficială a Patriarhiei Constantinopolului pentru a sărbători 500 de ani de la autocefalia Bisericii Ortodoxe Ruse. Pentru aceasta el a fost impus să scrie cerere de pensionare, a fost declarat nebun și închis sub supraveghere în Chambesy (reședința Fanarului în Elveția), fiind oprit în slujire.

Athenagoras nu a ascuns niciodată atitudinea sa anti-rusă. Chiar şi până la întronizarea sa ca patriarh din anul 1947, a menționat: "America ajută Turcia și Grecia deoarece știe că aceste două țări trebue să lupte împotriva fiarei sălbatice care amenință umanitatea". Devenind patriarh, el a îndeprăţit pe deplin așteptările patronilor săi de la Washington.

Sub patriarhul Athenagoras ideea supremației Fanarului asupra întregii diaspore ortodoxe a primit un nou impuls pentru dezvoltare. În interpretarea ideologică a Fanarului aceasta se numea "depășirea caracterului îngust național ale Ortodoxiei grecești". Dar în practică s-a manifestat prin amestecul în viaţa altor Biserici Locale.

În 1952 Patriarhul Athenagoras a anunțat convocarea "Sfântului şi Marelui Sinod Ortodox Ecumenic" și a început pregătirile active pentru organizarea sa. Această activitate de inițiativă și coordonarea activă a Fanarului în timpul pregătirii Sinodului a contribuit la răspândirea ideii false că numai Patriarhii Constantinopolului pot convoca Sinoade panortodoxe.

Sub patriarhul Athenagoras ideea supremației Fanarului asupra întregii diaspore ortodoxe a primit un nou impuls pentru dezvoltare.

În ceea ce privește apropierea de Vatican, Patriarhul Athenagoras a făcut un pas cu adevărat istoric: în 1965 el și papa Paul al VI-lea au ridicat anatemele reciproce care au fost impus încă în 1054, când a avut loc ruperea oficială între Ortodoxie şi catolicism. Într-un mesaj cu această ocazie, Athenagoras a scris: "În 1054, datorită Proniei lui Dumnezeu, a venit o furtună asupra Bisericii: relațiile dintre Bisericile Romei și a Constantinopolului au fost puse la încercare, iar dragostea care le ținea în unitate a fost profund rănită, încât în ​​sânul Bisericilor lui Dumnezeu a apărut anatema. <...> Dar deoarece astăzi s-a arătat bunăvoința lui Dumnezeu asupra noastră, indicându-ne calea spre împăcare, mai ales în râvnă reciprocă, binecuvântată și roditoare, atât din partea Vechii, cât și a Noii Rome, în dezvoltarea relațiilor fraterne, am decis să punem un început pentru corectarea opiniilor despre evenimentele din trecut şi să depășim, în măsura posibilului pentru fiecare din Biserici, obstacolele acumulate care pot fi înlăturate".

În acest mesaj nu găsim nici un cuvânt despre rătăcirile eretice ale latinilor și nici un cuvânt despre faptul că Biserica Ortodoxă se recunoaşte ca "Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească Biserică".

Iar în ajunul "ridicării" anatemelor, Patriarhul Athenagoras s-a întâlnit cu Papa Paul al VI-lea la Ierusalim, ceea ce nu s-a întâmplat de mai bine de 500 de ani.

Este de remarcat faptul că în iconografia greacă există o pictură cu icoane a acestei întâlniri:

Este cunoscută și atitudinea patriarhului Athenagoras față de erezii. Istoricul și teologul francez Olivier Clement în cartea sa "Conversații cu patriarhul Athenagoras" citează cuvintele sale despre erezii: "Dar eu nu le văd (ereziile – n.ed.) nicăieri! Văd doar adevăruri, parțiale, trunchiate, uneori care nu sunt la locul potrivit și care pretind să cuprindă și includă în sine o taină nesecată".

Acum să ne amintim cum Athenagoras l-a asigurat pe șeful CIA, William J. Donovan, că este "gata să îndeplinească orice sarcină și să aducă toate sacrificiile posibile", și ne întrebăm: întreaga această activitate a patriarhului Athenagoras îndreptată împotriva BORu, axată pe afirmarea primatului Fanarului şi apropierea de Vatican, a fost oare înițiativa sa sau "îndeplinirea misiunei" CIA? Cine este beneficiarul final al întregii activități?

Și dacă vom analiza activitatea actualului lider al Fanarului, Patriarhul Bartolomeu (Arhondonis), putem observa cu ușurință că se reduce și la aceste trei direcţii: opoziția faţă de Biserica Ortodoxă Rusă, afirmarea primatului Constantinopolului și apropierea de catolici. La fel ca pe timpul Patriarhului Athenagoras, un rol activ în această activitate revine autorităților americane și serviciilor speciale.

De exemplu, în cadrul unei vizite recente în Ucraina, Secretarul de stat al SUA Mike Pompeo nu numai că a exprimat sprijinul deschis și exclusiv pentru Biserica Ortodoxă a Ucrainei (BOaU), dar a acceptat să o finanțeze prin "Fondul mitropolitan" al liderului BOaU Epifanie Dumenko. Anume Pompeo a fost directorul CIA când Fanarul a luat decizia principială de a începe proiectul BOaU.

Iar faptul că Patriarhia Constantinopolului pentru crearea BOaU a mers la încălcarea flagrantă a canoanelor bisericești, ne vorbeşte despre faptul că la timpul potrivit, probabil, va fi publicată corespondența Patriarhului Bartolomeu (Arhondonis), în care el în același mod îi asigură pe protectorii săi americani de disponibilitatea sa de a "îndeplini orice sarcină și a aduce toate sacrificiile posibile".