Patriarhul Bartolomeu – împotriva valorilor tradiționale. Și-a scos masca?

Pe 18 iunie 2023 la Tallinn a avut loc cea de-a 16-a Adunare Generală a Conferinței Bisericilor Europene (CBE).

Organizația a fost creată în 1959 cu scopul de a promova reconcilierea popoarelor Europei după cel de-al Doilea Război Mondial. Biserica Ortodoxă Rusă a fost unul dintre fondatori și un membru activ al CBE până în 2008, când și-a suspendat participarea la această organizație. În total, CBE cuprinde aproximativ 125 de confesiuni creștine din Europa. Actuala Adunare a fost marcată de intrarea BOaU în componența sa.

Acum să trecem la declarația scandaloasă a patriarhului Bartolomeu. A fost dedicată problemei ecumenismului în general și a justificat așa-zisul ecumenism "bun" sau "clasic". Acest ecumenism s-a dezvoltat după cel de-al Doilea Război Mondial, când au început să apară diverse organizații ecumenice europene și globale, menite să stabilească un dialog între reprezentanții diverselor confesiuni.

Se credea că un astfel de dialog ar contribui la înțelegerea mutuală între popoare și la depășirea dezbinările apărute în urma celui de-al Doilea Război Mondial. Scopurile erau bune, dar cooperarea organizațiilor religioase a început să se dezvolte în altă direcție. Acest ecumenism "bun" a pornit de la ideea egalității tuturor religiilor, sau cel puțin a tuturor confesiunilor creștine. Conform acestei ideologii, nicio confesiune nu poate pretinde că ar fi exclusivă și singura Biserică adevărată, toate celelalte fiind eretice și false. O astfel de atitudine ar da dovadă de lipsă de respect, de intoleranță față de alte confesiuni, deși, de fapt, aceasta este dogma creștină primară despre Biserică: "Cred în Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească Biserică".

Ecumenismul "bun"

Ecumenismul "bun" postulează că zidurile dintre confesiuni, și mai larg – dintre religii, nu ajung până la cer. Imaginea este foarte frumoasă. Totuși, confesiunile creștine, ca să nu mai vorbim de religii, diferă unele de altele nu în unele amănunte, ci în aspecte foarte semnificative. Diferențele în crezul dogmatic, diferențele în doctrina moralității, diferențele în ceea ce constituie nucleul viziunii religioase asupra lumii – toate acestea nu permit organizațiilor religioase în contextul ecumenismului să depășească simpla cooperare în unele probleme pământești. Mai mult, ecumenismul "bun" merge mai departe și se declară dispus să unească confesiunile și chiar religiile. Săvârșirea "slujbelor" și "ceremoniilor" comune constituie un exemplu elocvent.

Iată ce scrie ascetul american Serafim (Rose) despre acest ecumenism "bun" în cartea sa "Ortodoxia și religia viitorului": "Până de curând, părea că ecumenismul era ceva atât de artificial, de sintetic, încât nu purta nicio spiritualitate proprie; "liturgiile" săvârșite la întrunirile ecumenice, de la mic la mare, păreau a fi puțin mai mult decât o versiune mai complicată a unei slujbe protestante duminicale. Dar natura însăși a ereziei ecumenice constă în credința că nu există o singură Biserică vizibilă a lui Hristos, că o astfel de Biserică tocmai se formează și este de așa natură încât expune sufletul, care a cedat acestei influențe, unei anumite acțiuni duhovnicești, care în timp ar trebui să ducă la o "evlavie" și o "spiritualitate" tipic ecumenică".

Această "evlavie" și "spiritualitate" ecumenică se exprimă cel mai clar în politica liberalismului și toleranței față de orice perversiuni și erori. Speculând cu privire la porunca iubirii și la cuvintele Domnului "ca toți să fie una" (Ioan 17:21), susținătorii ecumenismului, inclusiv cei din Ortodoxie, propovăduiesc toleranța față de astfel de abateri de la normele moralei creștine precum mișcarea LGBT, avortul, eutanasia, etc.

De exemplu, pe 21 ianuarie 2022, în timpul așa numitei "Liturghii ecumenice pentru unitatea Bisericilor", săvârșită de Fanar, patriarhul Bartolomeu a spus: "Viitorul mișcării ecumenice constă în îmbrățișarea "luminii iubirii" prin includerea de noi simboluri ale toleranței și coexistenței în viața noastră, care luptă cu prejudecățile și discriminarea <...> Acum când ne rugăm astăzi aici pentru unitatea creștinismului, sperăm să avansăm pe calea către această cauză comună, spre care tindem".

La acest eveniment s-a arătat clar despre ce fel de "noi simboluri ale toleranței" este vorba. Printre alte personalități religioase, la "slujbă" a participat o anumită "episcopă", iar prezența ei nu l-a deranjat deloc pe conducătorul Fanarului.

După cum se știe, patriarhul Bartolomeu îl sprijină pe deplin pe actualul președinte american Joe Biden, care în pofida apartenenței sale la catolicism, promovează ideologia LGBT, libertatea avortului, etc. Atât Arhiepiscopia Americană a Fanarului, cât și Patriarhia Constantinopolului susțin această direcție și o promovează în fața publicului larg.

De exemplu, pe 9 iulie 2022, în biserica Panagia Faneromeni din suburbiile Atenei, conducătorul Arhiepiscopiei Patriarhiei Constantinopolului din Statele Unite, arhiepiscopul Elpidofor, a botezat copiii unui cuplu homosexual. Nu a fost un eveniment privat. Amploarea evenimentului, rezonanța pe care a provocat-o, faima și capacitățile financiare ale participanților, precum și gradul de implicare a acestora în viața Arhiepiscopiei Americane și alte circumstanțe, indică faptul că aceasta a fost un fel de declarație, o declarație puternică, o încercare de a schimba atitudinea Fanarului față de persoanele LGBT.

O altă afirmație similară a fost făcută pe 10 iunie 2023, când același conducător al Arhiepiscopiei Fanariote din SUA, arhiepiscopul Elpidofor, a săvârșit vecernia la biserica Sfântul Apostol Bartolomeu a Bisericii Episcopale din Manhattan, SUA. În același timp, slujba cu ocazia zilei onomastice a patriarhului Bartolomeu a fost săvârșită într-o biserica pe care atârnă steagul comunității LGBT.

Mulți l-au criticat pe arhiepiscopul Elpidofor pentru această acțiune, dar el a răspuns că cei care condamnă slujba ortodoxă săvârșită într-o biserică cu steaguri LGBT nu au bunăvoință. El a mai subliniat că acesta nu este un act accidental sau o coincidență, ci mai degrabă o declarație a poziției Fanarului în raport atât cu ideologia LGBT, cât și cu ecumenismul.

În opinia sa, "sărbătorim ziua onomastică a patriarhului Ecumenic aici, în biserica unei alte comunități creștine, pentru că Sanctitatea Sa este definiția ecumenismului însuși". În acest sens, arhiepiscopul Elpidofor are perfectă dreptate: patriarhul Bartolomeu este într-adevăr "definiția ecumenismului însuși". Abia acum se adeverește faptul că acest ecumenism poate fi și "rău" dacă se bazează pe valori tradiționale.

Ecumenismul "rău"

Când agenda ultraliberală în mișcarea ecumenica a început să depășească și să se îndepărteze foarte dramatic cu textul Sfintei Scripturi, cu acele valori foarte tradiționale, a apărut o reacție în multe organizații religioase – printre ortodocși, catolici, şi unele confesiuni protestante. Acestea au fost vocile celor care au declarat că agenda liberală este evident incompatibilă cu doctrina creștină a moralității, că adoptarea ideologiei LGBT și toate celelalte inovații liberale neagă Evanghelia și trădează învățăturile lui Iisus Hristos.

Desigur, reprezentanții diferitelor organizații religioase care doreau să rămână fideli doctrinei și moralității creștine tradiționale, și-au reperat rapid aliații în această problemă. A apărut o confruntare între adepții valorilor tradiționale din diferite confesiuni și adepții ecumenismului "clasic", "bun”, care și-a asumat promovarea unei agende liberale. La rândul lor, cei din urmă au văzut în primii o amenințare la adresa eforturilor lor ecumenice.

Și iată că patriarhul Bartolomeu, nu doar ca reprezentant al ecumenismului "bun", ci potrivit arhiepiscopului Elpidofor, ca "definiția ecumenismului însuși", a atacat cooperarea adepților valorilor tradiționale din diverse confesiuni, numind alianța lor un "nou ecumenism".

"Sunt unii care caută un "nou ecumenism" – o alianță a bisericilor creștine în jurul acelor valori etichetate drept "valori tradiționaliste". Această formă de ecumenism creează inevitabil alianțe ciudate între bisericile creștine. Acele biserici care s-au opus odată oricărui tip de dialog ecumetică sunt acum dispuse să participe la acest așa numit "nou ecumenism" care susține valorile tradiționaliste", a spus patriarhul Bartolomeu.

Este foarte ciudat să auzim acestea de pe buzele unui ecumenist consecvent: cum poate un ecumenist să se opună ecumenismului, indiferent dacă este "vechi" sau "nou"? Dar adevărul este că aderarea la valorile tradiționale reprezintă amenințarea-cheie la adresa ecumenismului ca construcție a unei "superbiserici" care unește reprezentanți ai diferitelor viziuni asupra dogmei, moralității și eticii. Acea "superbiserică" despre care a avertizat ieromonahul Serafim (Rose) și mulți alți asceți și teologi.

Căci dacă postulăm că nu există adevăr sau că acesta este încețoșat și părticelele sale împrăștiate în diferite confesiuni, atunci ne vom strădui să unim aceste confesiuni în ceva unic, pentru că în acest fel să "adunăm" adevărul. Iar dacă vom afirma că Adevărul există și că există Biserica în care acesta este cuprins în plinitatea sa, atunci vom căuta această Biserică, vom cerceta învățătura fiecărei confesiuni pentru conformitatea ei cu Sfânta Scriptură și Tradiția Bisericii. Adică să mergem într-o cu totul altă direcție decât cea în care ne atrag ecumeniștii asemenea patriarhului Bartolomeu. Din această cauză el se ridică împotriva susținătorilor valorilor tradiționaliste și contrapune "noul" ecumenism celui "vechi". "Dacă în secolul al XX-lea ecumenismul a fost conceput ca o modalitate de a contribui la o viziune comună a umanității și a binelui comun, atunci "noul ecumenism" al secolului XXI este o forță de divizare și distrugere", a spus patriarhul Bartolomeu.

Dar Hristos nu a venit să unească omenirea pe baza unor valori umane universale abstracte, ci să o împartă după criteriul atitudinii față de Sine: "Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor şi Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Nu socotiţi că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să aduc pace, ci sabie. Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa, pe noră de soacra sa (Mt 10, 32-35).

Și Evanghelia după Marcu ne arată o altă fațetă a acestei tăgăduiri a lui Hristos: "Căci de cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în neamul acesta desfrânat şi păcătos, şi Fiul Omului Se va ruşina de el, când va veni întru slava Tatălui său cu sfinţii îngeri" (Marcu 8:38). În consecință, cel căruia îi este rușine de cuvintele Sale se leapădă de Hristos. Care este cuvântul lui Hristos? Aceasta este Sfânta Scriptură, Cuvântul lui Dumnezeu, care conține revelația lui Dumnezeu către oameni. Iar dacă Sfânta Scriptură numește sodomia păcat, atunci cel căruia îi este rușine de aceste cuvinte se leapădă de Hristos cu toate consecințele care decurg.

Dacă spunem că Hristos a unit oamenii, atunci ne referim la faptul că El i-a unit în jurul Său, în jurul credinței în El ca Fiu al lui Dumnezeu. Hristos, și nu valorile umane universale, este centrul unei astfel de unificări. Totuși, "santitatea sa" patriarhul Bartolomeu susține vechiul ecumenism bun, care ignoră atât adevărurile doctrinare, cât și normele morale.

În același timp, pentru a discredita valorile tradiționale, el încearcă să le asocieze cu Biserica Ortodoxă Rusă. Aceasta ar fi o manevră destul de eficientă, dar nu tottdeauna. Într-adevăr, Biserica Ortodoxă Rusă a susținut agresiunea sângeroasă a Federației Ruse împotriva Ucrainei, speculând în același timp asupra presupusei protecții a acelorași valori tradiționale. Biserica Ortodoxă Rusă preferă să nu spună nimic despre faptul că viața umană este o valoare și mai tradițională decât  orientarea heterosexuală. Din această cauză, Biserica Ortodoxă Rusă a devenit toxică în ochii multor oameni. Astfel, pentru a discredita pe cineva din sfera religioasă, în prezent este suficient să-l asociezi cu Biserica Ortodoxă Rusă.

Patriarhul Bartolomeu a reușit însă să greșească și aici. Menționând angajamentul Bisericii Ortodoxe Ruse față de valorile tradiționale într-un aspect negativ, el a început să citeze exemple de ecumenism "rău" în Statele Unite.

"De exemplu, unii creștini evanghelici americani, care anterior îi considerau pe creștinii catolici și ortodocși drept niște păgâni care se închină la idoli, acum par dispuși să conlucreze cu anumiți creștini catolici și ortodocși pentru a susține aceste valori", s-a plâns patriarhul Bartolomeu. Se pare că aderarea la valorile tradiționale nu este doar o "narațiune rusă" și nu problema nu constă aici în Biserica Ortodoxă Rusă.

Ce înseamnă toate acestea?

Se pare că patriarhul Bartolomeu s-a autodenunțat, și-a ridicat masca sub care își ascundea angajamentul față de agenda liberală cu ideologia sa LGBT și alte apostazii de la Sfânta Scriptură. Acum devine tot mai clar pentru toată lumea unde își conduce adepții. În catolicism acum se conturează o adevărată divizare între liberalii care promovează LGBT și preoția feminină și conservatorii care susțin valorile tradiționale. Aceleași tendințe, deși cu o oarecare întârziere, pot fi observate în Ortodoxie.

Catolicii germani, mulți dintre semenii lor din alte țări și chiar Papa Francisc se poziționează ca adepți ai agendei liberale. De asemenea, ei susțin apropierea de alte confesiuni până la punctul unificării. În Ortodoxie au început să se contureze tendințele divizării în tradiționaliști și liberali. Fanarul, în special Arhiepiscopia sa americană, a luat deja ferm partea celor din urmă. Patriarhia Alexandriei a făcut recent un semn serios în favoarea ecumenismului "bun". Cine va fi următorul – timpul va arăta. Un lucru poate fi spus deja cu certitudine: toți cei care au recunoscut primatul Fanarului în Ortodoxie, care s-au supus deciziilor sale în problema ucraineană (și nu numai), care au pus autoritatea Patriarhiei Constantinopolului mai presus de învățătura tradițională a Bisericii, toți vor fi siliți să urmeze Fanarul în ecumenismul său "bun" și în respingerea valorilor tradiționale.

Alegerea depinde de fiecare dintre noi.