Dialogul ecumenic continuă în Alexandria

19 June 2023 11:58
2198
În ce direcție duce dialogul teologic dintre creștinii ortodocși și catolici? Imagine: UJO În ce direcție duce dialogul teologic dintre creștinii ortodocși și catolici? Imagine: UJO

În Egipt, catolicii și o parte din ortodocși au discutat și au semnat un document ecumenic. În ce constă esența sa, ce semnificație are și ce să așteptăm în continuare?

În perioada 01 iunie - 07 iunie 2023, la Alexandria, Egipt, a avut loc cea de-a XV-a Sesiune Plenară a Comisiei Mixte Internaționale de Dialog Teologic între Biserica Romano-Catolică și Biserica Ortodoxă. S-a desfășurat sub patronajul și prezența lui Teodor al II-lea, al cărui titlu se citește "Preafericitul Papa și Patriarhul Alexandriei și al întregii Africi". Accentul pe titlu nu este întâmplător, deoarece Catedra Alexandriei în primul mileniu și-a afirmat activ pretențiile de primat în Biserică și a concurat sub acest aspect (dacă nu chiar a și luptat) cu Scaunul de la Constantinopol, și într-o oarecare măsură, cu Scaunul Romei. De aici, cuvântul "papă" în titlul Episcopului Alexandriei.

Evenimentul actual a fost legat de tema primatului. Documentul semnat se intitulează "Sinodalitatea și primatul în al doilea mileniu și astăzi". Mass-media notează în special că acesta este primul document semnat între catolici și o parte din creștinii ortodocși în ultimii șapte ani. În 2016, Comisia pentru Dialog Teologic între Biserica Romano-Catolică și cea Ortodoxă a adoptat un document care a abordat și tema primatului. A fost intitulat "Sinodalitatea și primatul în primul mileniu". Astfel, teologii au examinat opiniile asupra sinodalității și primatului de-a lungul celor două mii de ani de creștinism.

Vaticanul a fost reprezentat de 18 participanți conduși de cardinalul Kurt Koch, prefectul Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unității Creștinilor. Din partea Ortodocșilor, la ședință au participat 24 de teologi din 10 Biserici Autocefale: Patriarhia Ecumenica a Constantinopolului, Patriarhia Alexandriei, Patriarhia Ierusalimului, Biserica Ortodoxă Română, Biserica Ortodoxă Georgiana, Biserica Ciprului, Biserica Greciei, Biserica Ortodoxă Poloneză, Biserica Ortodoxă Albaneză și Biserica Ortodoxă din Ținuturile Cehe și Slovaciei. Au lipsit reprezentanții Bisericii Ortodoxe Ruse, ai Bisericii Ortodoxe Bulgare, ai Bisericii Ortodoxe Sârbe, ai Bisericii Ortodoxe Macedonene și ai Bisericii Ortodoxe a Antiohiei. Putem presupune că Patriarhul Teodor al Alexandriei ar fi fost de acord să invite Biserica Ortodoxă a Ucrainei (BOaU), dar atunci trebuia să se mulțumească să primească doar reprezentanți ai Patriarhiei Ecumenice, ai Bisericii Greciei și ai Bisericii Ciprului, pentru că doar aceste Biserici au recunoscut BOaU.

Printre evenimentele protocolare ale ședinței s-au numărat două liturghii urmate de recepții, dintre care una a fost săvârșită de catolici în prezența participanților ortodocși, iar cealaltă a fost săvârșită de ortodocși în prezența catolicilor, încălcând astfel o serie de reguli canonice:

  • Canonul 10 al Sfinților Apostoli: "Dacă se va ruga cineva, chiar și într-o casă privată, cu un excomunicat, să fie și el excomunicat".
  • Canonul 45 al Sfinţilor Apostoli: "Să fie excomunicat episcopul, presbiterul sau diaconul, care s-a rugat cu ereticii; dar dacă le-a îngăduit să îndeplinească vreo slujbă clericală, să fie caterisit".
  • Canonul 65 al Sfinților Apostoli: "Dacă vreun cleric sau mirean va intra într-o sinagogă de evrei sau eretici să se roage, să fie destituit cel dintâi și să fie excomunicat cel din urmă".
  • Canonul 33 al Sinodului de la Laodiceea: "Nimeni să nu se roage cu ereticii sau schismaticii".

Totuși, aceste reguli au fost de multă vreme ignorate în contextul dialogului ecumenic care are loc în prezent.

În ultima zi a evenimentului, luându-și rămas bun de la participanți, Patriarhul Theodor a ținut un discurs scurt și entuziast în care a declarat, printre altele: "În zilele noastre există neînțelegeri, diferențe minore și confruntări fără sens care ne chinuie lumea zbuciumata, precum și Biserica, care tânjește după pace, unitate și iubire. După cum a arătat istoria, acest eveniment de dialog pașnic, fondator, rodnic și binecuvântat între cele două Biserici servește drept un exemplu viu de bunăvoință și cooperare. Astfel, ne insuflă speranța unui viitor mai bun de înțelegere reciprocă, smerenie și solidaritate".

Această afirmație reflectă înțelegerea Bisericii, comună pentru susținătorii ecumenismului și contrazice direct învățătura ortodoxă despre Biserică. Ecumeniștii, inclusiv unii credincioși ortodocși, încearcă să prezinte problema în așa fel încât Biserica lui Hristos de pe pământ să fie una și să fie formată din toți cei care cred în Hristos. Toate dezacordurile cu privire la doctrine sau reguli morale sunt considerate nesemnificative. Oamenii pot fi uniți având o credință și o înțelegere diferită despre ce este păcatul și virtutea, ca să nu mai vorbim de viziunile diferite despre rugăciune și practicile duhovnicești.

Un astfel de subiect precum rătăcirea este în general considerat nepotrivit de discutat și este dat deoparte. Potrivit ecumeniștilor, toate diviziunile existente între Biserici au apărut cu mult timp în urmă din cauza ambițiilor politice și nu mai au vreo importanță semnificativă astăzi. Ei cred că vocația creștinilor de astăzi este unitatea universală, și atunci pur și simplu nu vor fi menționate toate dezacordurile existente.

Totuși, învățătura ortodoxă despre Biserică presupune că Biserica este unită în credință, în moralitate și în Duhul Sfânt, prin continuitatea hirotoniilor de la apostoli la episcopii și preoții contemporani. Biserica a luptat întotdeauna pentru puritatea credinței, respingându-i pe ereticii care au introdus învățături străine.

Actuala reuniune a Comisiei Internaționale Mixte de Dialog Teologic, precum și cea care a avut loc în 2016, a fost dedicată problemei primatului. În procesul de o apropiere ecumenică dintre Vatican și Fanar, această întrebare prima după importanță. Ambele părți declară acest lucru. Și tocmai această întrebare rămâne, în prezent, aparent nerezolvată, ceea ce reprezintă un obstacol (care poate fi depășit) în calea unirii dintre Vatican și Fanar.

Mai simplu vorbind, ei nu se pot conveni asupra problemei cine va fi conducătorul în viitoarea unitate și ce va însemna conceptul de primat în sine. Aceasta arată cât de mult s-au abătut acești oameni de la înțelegerea Evangheliei, căci Dumnezeu a spus foarte clar: " Dacă cineva vrea să fie întâiul, să fie cel din urmă dintre toţi şi slujitor al tuturor" (Marcu 9:35).

Să reflectăm la problema asupra căreia se concentrează susținătorii ecumenismului. Ei nu se gândesc cum poți să dobândești Harul Duhului Sfânt, nu cum să lupți cu patimile, nu cum să se împlinească poruncile lui Dumnezeu în lumea modernă. Nu, toată atenția este acordată cine va avea întâietate și asupra cui. După cum s-a menționat deja, se pare că catolicii și unii ortodocși dispuși să se unească cu ei nu au ajuns încă la un consens în această chestiune. Totuși, pentru a o aborda, ei încearcă să ajungă la o înțelegere comună a ceea ce înseamnă termenii "primat" și "sinodalitate".

Un alt moment indicativ pentru ei este că atât participanții ortodocși la dialog cât și cei catolici cred cu seriozitate că aceste două concepte constituie temelia Bisericii însăși. Documentul final al Reuniunii Comisiei de Dialog Teologic afirmă că "interdependența sinodalității și a primatului este un principiu fundamental în viața Bisericii" și că acest principiu "trebuie aplicat pentru a răspunde nevoilor și cerințelor Bisericii din timpul nostru".

Acest lucru demonstrează, de asemenea, o lipsă de înțelegere a ceea ce este Biserica și cum ea trăiește. Temelia Bisericii nu este sinodalitatea, care este adesea înțeleasă de mulți ca o formă de democrație, și nici primatul, care este înțeles ca autocrație. Temelia Bisericii este viața în Duhul Sfânt. Până la urmă, decizia primului Sinod Apostolic a început cu cuvintele: "părutu-s-a Duhului Sfânt şi nouă..." (Fapte 15:28). Viața în Duhul Sfânt nu este o abstractizare sau doar niște cuvinte frumoase. Este o realitate în care trăiește Biserica, o realitate care se manifestă în viața întregii Biserici, precum și în viața fiecărei comunități bisericești și a fiecărui creștin. Acest lucru se simte puternic în Ucraina contemporană. Numai Harul viu și adevărat al Duhului Sfânt permite comunităților noastre să reziste, să nu cadă și să nu fie ispitite de toate atacurile, amenințările și calomniile care lovesc din abundență în Biserica noastră.

Dar să revenim la ședința Comisiei pentru Dialog Teologic. Documentul final face referință la documentul din 2016 și la neînțelegerea cauzată de fraza "s-au depus și contestații în materie disciplinară la catedra Constantinopolului și la alte catedre".

Este vorba despre posibilitatea ca clerul nemulțumit de rezultatul unui proces în fața episcopului eparhial (sau un episcop nemulțumit de un proces în fața mitropolitului) să depună o acțiune de apel la curtea Patriarhului Constantinopolului. Actualul document clarifică faptul că această frază trebuie înțeleasă în contextul canonului al 9-lea al Sinodului IV Ecumenic (Calcedon, 451 d.Hr.): "Și dacă un episcop sau un cleric ar avea o dispută cu mitropolitul provinciei, să se adreseze la Exarhul Eparhiei sau la tronul Cetăţii Imperiale de la Constantinopol şi acolo să se judece".

Reprezentanții Patriarhiei Constantinopolului insistă asupra interpretării lor că clericii din toate Bisericile Autocefale pot apela la Patriarhul Constantinopolului. Pe baza acestei accepții se ia decizia Fanarului de a intra în comuniune cu anatematizatul Filaret Denisenko și adepții săi.

Susținătorii Fanarului cred că Filaret ar fi apelat la Constantinopol în conformitate cu acest canon, iar cazul său a fost revizuit în mod corespunzător. Totuși, această înțelegere este eronată.

În primul rând, canonul îi vizează pe clericii care rezolvă dispute legale în cadrul instituțiilor ecleziastice, nu a celor laice. Aceasta se menționează la începutul canonului: "Dacă vreun cleric are vreo problemă împotriva altui cleric, să nu-și părăsească episcopul și să nu se prezinte la curțile seculare".

În al doilea rând, canonul se referă la dreptul de a primi acțiuni de apel doar pe teritoriul canonic al Patriarhiei Constantinopolului, ale cărei limite sunt conturate în Canonul 28 al aceluiași Sinod de la Calcedon: "... adică în eparhiile pontice, asiatice și tracice, numai mitropoliții și episcopii eparhiilor menționate mai sus, care sunt printre barbari, să fie rânduiți de către Sfântul Preasfințitul tron ​​al Preasfintei Biserici din Constantinopol".

Și în al treilea rând, condiția pentru aplicarea Canoanelor 9 și 28, precum și a altor canoane, este statutul orașului Constantinopol de capitală a Imperiului Roman de Răsărit. Dar în prezent Constantinopolul nu numai că nu este "imperial" sau "orașul regelui și al sinclitului", dar nu mai este nici măcar Constantinopolul, ci mai degrabă un oraș turc de provincie Istanbul.

Ce însemnătate are reluarea lucrărilor Comisiei pentru Dialog Teologic între Bisericile Romano-Catolică și Ortodoxă și adoptarea de documente după o pauză de 7 ani?

Pe lângă faptul că evenimentul au avut loc, se cere menționat că această reuniune a avut loc la Alexandria și a fost organizată de Patriarhul Theodor al Alexandriei. Pe paginile UJO a fost deja expusă părerea că Bisericile Autocefale, care, pentru a fi pe placul Fanarului, au recunoscut BOaU, au recunoscut astfel primatul Constantinopolului asupra lor. Recunoscând acest primat, le va fi greu să refuze un alt proiect al Fanarului, și anume unirea cu catolicismul. Evenimentul actual arată că lucrurile se mișcă în această direcție. Patriarhul Theodor a declarat încă din februarie 2023 că Patriarhul Constantinopolului este conducătorul tuturor ortodocșilor, iar acum pune în aplicare agenda ecumenică a conducătorului Fanarului.

Provoacă nedumerire participarea la lucrările Comisiei de Dialog Teologic a reprezentanților acelor Biserici Autocefale, care au refuzat să recunoască primatul Fanarului asupra lor și care nu au manifestat o dorință deosebită de unitate cu catolicii. Această participare poate fi explicată, în primul rând, printr-o anumită inerție a conștiinței, deoarece cu puțin timp în urmă, diverse dialoguri între confesiunile creștine erau considerate drept o parte valoroasă a dialogului general între țări în contextul confruntărilor politice. Și în al doilea rând, deși dialogul pe teme istorico-bisericești promovează tema ecumenismului, el nu poate fi privit ca o decizie de unire, luată la nivelul întâistătătorilor.

Totuși, în contextul încercării deja anunțate a Vaticanului și a Fanarului de a se uni cu ocazia aniversării a 1700 de ani de la Primul Sinod Ecumenic, care va avea loc în 2025, fiecare Biserică Autocefală va trebui să își determine fără echivoc poziția: să rămână fidelă Ortodoxiei sau aderă la o altă unire cu catolicismul.

Dacă observați o eroare, selectați textul dorit și apăsați Ctrl+Enter sau Trimiteți o eroare pentru a o raporta editorilor.
Dacă găsiți o eroare în text, selectați-o cu mouse-ul și apăsați Ctrl+Enter sau acest buton Dacă găsiți o eroare în text, evidențiați-o cu mouse-ul și faceți clic pe acest buton Textul evidențiat este prea lung!
Cititi si