"Tomosologia" Patriarhiei Constantinopolului. Partea I

Patriarhul Constantinopolului treptat a devenit "Întâistătătorul Ortodoxiei". Imagine: UJO

Tomosurile acordate de Biserica Ortodoxă de la Constantinopol (BOC) privind autocefalia diferitelor Biserici Ortodoxe nu sunt pur și simplu niște documente, dar sunt niște valori istorice și ecleziologice. Ele pot fi folosite pentru a urmări schimbările în învățătura Biserici Ortodoxede la Constantinopol despre sine și despre autocefaliile acordate, despre rolul lui Hristos în Biserică, despre semnificația canoanelor și a Sinoadelor.

De obicei, Sinoadele ecumenice, întărind formulele dogmelor care nu erau formulate anterior, au orânduitTradiția Bisericii în problemele care au provocat controverse.

În cazul tomosurilor acordate de cătreBiserica Ortodoxăde la Constantinopol, observăm o evoluție în conținutul învățăturii despre Biserică. Vedem nu numai formule noi, dar și contradicția lor directă atât cu formulele anterioare, cât și cu moștenirea canonică a Sinoadelor Ecumenice. Putem urmări geneza formării noii doctrine a Bisericii, care la început a umplut "golurile" din dreptul canonic, apoi a început să-l înlocuiască și în cele din urmă a intrat în conflict cu acesta. După aceea, a încălcat și dogmele eclesiologice, aprobate nu numai de Sinoadele Ecumenice, dar și expuse direct în Evanghelie și în Epistolele Sfinților Apostoli:

Hristos este cap Bisericii(Efeseni 5:23);
Şi toate le-a supus sub picioarele Lui şi, mai presus de toate, L-a dat pe El cap Bisericii(Efeseni 1:22);

Ci precum într-un singur trup avem multe mădulare şi mădularele nu au toate aceeaşi lucrare,  aşa şi noi, cei mulţi, un trup suntem în Hristos şi fiecare suntem mădulare unii altora (Rom. 12: 4-5).

În cazul tomosurilorBiserici Ortodoxe de la Constantinopol, observăm o evoluție în conținutul învățăturii despre Biserică. Vedem nu numai formule noi, dar și contradicția lor directă atât cu formulele anterioare, cât și cu moștenirea canonică a Sinoadelor Ecumenice. Putem urmări geneza formării noii doctrine a Bisericii, care la început a umplut "golurile" din dreptul canonic, apoi a început să-l înlocuiască și în cele din urmă a intrat în conflict cu acesta.

Poate că din cauza contradicției evidente dintre tomosurile Biserici Ortodoxe de la Constantinopol acordate în diferiți ani, în 2020 acestea au devenit inaccesibile pe site-ul Patriarhiei Constantinopolului, unde puteau fi ușor găsite cu un an în urmă. Prea multă atenție a apărut pentru acest subiect după acordarea tomosului de autocefalie "Bisericii Ortodoxe a Ucrainei" (BOaU).

Tomosurile, spre deosebire de diverse articole și declarații ale ierarhilor BOC, inclusiv a patriarhului său, nu pot fi considerateopinii teologice personale sau tratate ca o înțelegere subiectivă a canoanelor. Tomosul este un document oficial care exprimă "consimțământul părinților"Biserici Ortodoxe de la Constantinopol, adoptat de Sfântul ei Sinod, care deține de fapt în tradiția de la Constantinopol drepturi similare cu cele ale Sinoadelor Arhierești din Biserica Rusă și din alte BisericiAutocefale. Adică tomosul este dacă nu o expresie oficială, atunci reflectarea oficială a învățăturilor Biserici Ortodoxe de la Constantinopol.

Se știe că în ianuarie 2019 Patriarhia Constantinopolului a acordat tomosul de autocefalieașa-numitei"Bisericii Ortodoxe a Ucrainei" ("BOaU"), numită în acest document "Preasfințita Biserică din Ucraina". Acest eveniment a provocat o scindare în lumea ortodoxă, principalii antagoniști au devenit Patriarhia Constantinopolului șiPatriarhia Moscovei. Principalele subiecte care au provocat controverse și conflicte pe baza acestui eveniment sunt următoarele:

• disputa cu privire la apartenența canonică a teritoriului Ucrainei moderne;
• posibilitatea acordării autocefaliei schismaticilor și unei adunări neautorizate,lipsită de succesiune apostolică;
• dreptul Scaunului de la Constantinopol de a lua decizii cu privire la soarta și autocefalia organizaților parabisericești, care s-au desprins de alte Biserici Locale;
• dreptul de primat al Bisericii Ortodoxe de la Constantinopol în lumea ortodoxă;
• conținutul tomosului de autocefalie.

Ultimul punct a provocat dispute deosebit de aprige nu numai între susținătorii Patriarhiilor de la Moscova și de la Constantinopol, dar și între schismaticii ucraineni înșiși, care au acceptat în cele din urmă tomosul Fanarului ca un compromis forțat temporar, deoarece conținutul documentului nu li se potrivea evident nici lor. Pe lângă faptul că a fost lipsită de statutul său de "Patriarhie" autoproclamată anterior, BOaU a primit o serie de alte restricții în ceea ce privește drepturile și statutul. "Statutul său de autocefalie" a acordat Bisericii Ortodoxe a Ucrainei(BOaU)nerecunoscute mai puține drepturi în autoguvernare decât cele pe care le posedă Biserica Ortodoxă Ucraineană canonică în cadrul Bisericii Ortodoxe Ruse.

Dar această problemă afectează interesele nu numai ale schismaticilor ucraineni, nu numai ale Bisericii Ortodoxe Ucrainene canonice și chiar și nu numai ale Patriarhiilor de la Moscova și de la Constantinopol. Această problemă afectează organizarea generală a lumii ortodoxe, relația reciprocă a tuturor Bisericilor Locale și, mai mult, următoarea dilemă: Cine este Hristos pentru Biserica Sa – Capul Ei sau doar un obiect de credință.

Să încercăm să analizăm cât de atipic a fost tomosul emis pentru "BOaU"(nerecunoscută) de către Fanar și care estegeneza "tomosologiei" Patriarhiei Constantinopolului, și împreună cu el vom analiza și alte tomosuri emise pentruBisericile Autocefale.

Dintre Bisericile Ortodoxe Autocefale existente în prezent, cum se știe, cele mai vechi sunt Biserica Ierusalimului, BisericaAlexandriei și BisericaAntiohiei, întemeiate de sfinții Apostoli. Mai târziu numărul lor a fost completat de Biserica Ortodoxă de la Constantinopol, a cărei catedră a căpătat importanță după înființarea noii capitale a Imperiului Roman de către împăratul Constantin în 330 – orașul Constantinopol. Statutul său de "privilegiu de onoare după episcopul Romei" a fost confirmat prin al treilea canon al Sinodului II Ecumenic în 381.

Autocefalia Bisericii Ciprului a fost primită de la Biserica din Antiohia și aprobată de către Sinodul III Ecumenic (din Efes), și anumeprin al 8-lea canon în 431. În secolul al V-lea Biserica Georgiană a primit autocefalia de la Antiohia; mai târziu, după o serie de vicisitudini istorice, autocefalia a fost confirmată la Sinodul Local din Antiohia în 1057.

Toate Bisericile Ortodoxe Autocefale care au apărut după aceea, au primit autocefalia de la BisericaConstantinopolului sau de la Biserica Rusă (care în ultimul caz ​​a devenit o piatră de poticnire între aceste Biserici).

Biserica Ortodoxă Rusă

Pentru o comparație de bază vom lua tomosul de autocefalie al Bisericii Ruse din 1590 ca singurul document de acest gencare se referă la o Biserică Autocefală care funcționează în prezent. Să fim atenți la pozițiile cheie ale acestui document, textul complet va fi disponibil la link-ul specificat:

"Întărit în mai 1590 de Ieremia, prin mila lui Dumnezeu, arhiepiscopul Constantinopolului- Romei Noi și Patriarhul Ecumenic ... îl vom instala pe arhiepiscopul Moscovei și îl vom numi patriarh, așa cum poartă acest nume și alții; primul Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului onorat cu această demnitatea la Primul Sfânt Sinod Ecumenic de binecuvântatul întocmai cu apostolii Sfântul împăratul Constantin cel Mareși apoi de Patriarhii Ortodocși din Alexandria, Antiohia și Ierusalim, văzând acest har al smereniei noastre, să se bucurede răspândirea măreței împărății date lui de Dumnezeu, deoarece el este acum unicul mare țar ortodox de pe pământ, și ar fi unfapt nevrednic să nu-i îndeplinim voia ...

... am scris în această circulară și am lăsat, ca el, arhiepiscopul Moscovei, să domnească ca al cincilea patriarh în acea demnitate și cinste patriarhală deopotrivă cu alți patriarhi acum și pururea și în vecii vecilor, și aceasta să se înfăptuiască la locul său ...

… gândul și cererea binecuvântatului țar am auzit-o clar și apoi demnitatea și faptele demne de lăudat le cunosc ca și sanctitățile sale patriarhii - Alexandriei, Antiohiei șial Ierusalimului, și a devenit iubit de ei și acest fapt li s-a părut un lucru vrednic și binecuvântat. Și, de asemenea, smerenia noastră împreună cu acești patriarhi și cu sinodul ecumenic fiind  într-un singur gând și în unitate prin voința Duhului Sfânt, scriem și declarăm prin această circulara sinodală, mai întâi mărturisim și săvârșim în orașul domnitor Moscova stabilirea și numirea patriarhală a numitului domn Iov, și pentru aceasta trimitem, pe măsură ce scriem, această circulară patriarhală și descriem totul în mod explicit cum a fost luată hotărârea la sinod, ca instalatul de la Moscova numitul înainte de aceasta domnul Iov, patriarhul să fie numit patriarh și cinstit cu alți patriarhi, iar în rugăciunile după patriarhul Ierusalimului trebuie să fie pomenit și să pomenească numele nostru și al altora, dar în întâitate șiîn  începuturile lor să deținem și să cinstim Scaunul Apostolic al Constantinopolului, ca  și alți patriarhi ..."

Astfel, acest document are anumite caracteristici.

1. Primatul noii Biserici autocefale Arhiepiscopul Moscovei (în terminologia documentului) este imediat declarat Patriarh. Nu vedem nicio încercare de a-i micșora titlul, așa cum s-a observat în alte cazuri de acordare a autocefaliei.
2. Hotărârea are un caracter sinodal și este aprobată nu numai de Patriarhul Constantinopolului, ci și de toți principalii patriarhi a Bisericilor vechi.
3. În demnitate, Patriarhul Moscovei este egal cu ceilalți patriarhi și statutul său nu este micșorat în fața lor.
4. Noua autocefalie nu se limitează la Constantinopol probleme care se referă la fierberea Sfântului și Marelui Mir, judecătoria ecleziastică și structura sa internă.

Biserica Ortodoxă a  Greciei

260 de ani mai târziu – în1850 – Biserica Ortodoxă a Constantinopolului acordă autocefalia Bisericii Ortodoxe a Greciei, care a fost autoproclamată de autoritățile politice din Grecia în 1833. Tomosul acordat Bisericii Ortodoxe a Greciei prevede:

"Sfântul și Marele Sinod al Constantinopolului în anul de la nașterea lui Hristos 1850, luna iunie, ziua 8. În numele Tatălui și al Fiului și al Duhului Sfânt. Amin.

... prin acest act sinodal am hotărât prin plinitatea puterii Duhului Sfânt că Biserica Ortodoxă din Regatul Greciei, care are un Conducător și Cap, precum întreaga Biserică Ortodoxă Sobornicească pe Domnul Dumnezeu și Mântuitorul nostru Iisus Hristos, trebuie să fie de acum înainte independentă din punct de vedere juridic; iar cel mai înalt guvern dedrept bisericesc să fie recunoscut Sinodul permanent, format din episcopi numiți succesiv în funcție de vechimea hirotonirii, sub președinția Preasfințitului Mitropolit al Atenei, care vaorândui treburile bisericii în conformitate cusfintele reguli, în mod liber și fără orice amestec laic. Astfel, Sfântul Sinod din Grecia, înființat prin acest act sinodal, este recunoscut și proclamat de a fi fratele nostru în duh, proclamând tuturor fiilor cuvioși și ortodocși ai Unei Sfinte Biserici Sobornicești și Apostolești de pretutindeni, fie ca aceștia să-l recunoască ca atare și să îl pomeneascăsub numele Sfântului Sinod al Bisericii Elene. Îi acordăm toate avantajele și toate puterile de autoritate care corespund celui mai înalt guvern bisericesc.

... primiți, de asemenea, cât este necesar, și Sfântul și Marele Mirde la Marea și Sfânta Biserică a lui Hristos.

... În plus, în cazul treburilor bisericești care necesită o analiză comună și asistență reciprocă pentru o mai bună ordine și afirmare a Bisericii Ortodoxe, este necesar ca Sfântul Sinod Elen să aparțină Patriarhului Ecumenic și Sfântului Sinod care este cu dânsul. Iar Patriarhul Ecumenic, împreună cu Sfântul său Sinod Arhieresc, își vor oferi de bunăvoie asistența, comunicându-i Sfântul Sinod al Bisericii Elene tot ceea ce este necesar.

... Pe această temelie, această străveche mamă binecuvântată, ca o viță de vie care înflorește în curțile casei Domnului, Marea Biserică a lui Hristos din Constantinopol în mod sinodal în Duhul Sfânt, recunoaște și proclamă Biserica Elenă ca fiind independentă, iar Sinodul este semenul nostru în Duh precum și al celoralte Biserici Ortodoxe Autocefale".

În acest tomos vedem deja diferențe semnificative în condițiile de autocefalie care au fost acordate Bisericii Ortodoxe Ruse.

1. Nu vedem în tomos o asemenea solidaritateca în circulara de autocefalie a Bisericii Ortodoxe Ruse. Totuși, încă există semne de sinodalitate. Pe lângă semnătura Patriarhului și a membrilor Sfântului Sinod al Bisericii din Constantinopol, tomosul este semnat de Chiril, Patriarhul Ierusalimului. Adică a fost un act semnat de cel puțin două Biserici Autocefale.
2. Primatul Bisericii Ortodoxe a Greciei nu primește statutul de patriarh.
3. Tomosul reglementează compoziția Sinodului Bisericii Ortodoxe a Greciei.
4. Tomosul prescrie primirea Sfântului și Marelui Mir de către Biserica Ortodoxă a Greciei de la Biserica de la Constantinopol.
5. Interacțiunea cu alte Biserici Autocefale în rezolvarea problemelor de importanță generală conform tomosuluitrebuie să se desfășoare prin intermediul Bisericii Ortodoxe de la Constantinopol.

Observăm deja în exemplul Bisericii Ortodoxe a Greciei un fel de "autocefalie redusă", în care Atena se află într-o poziție deliberat dependentă de Biserica Ortodoxă de la Constantinopol referitor laprimirea Sfântului și Marelui Mir, în materie de relații externe și în materie de determinare independentă a componenței organelor de conducere interne.

Astfel, observăm deja în exemplul Bisericii Ortodoxe a Greciei un fel de "autocefalie redusă", în care Atena se află într-o poziție deliberat dependentă de Biserica Ortodoxă de la Constantinopol referitor la primirea Sfântului și Marelui Mir, în materie de relații externe și în materie de determinare independentă a componenței organelor de conducere interne.

În același timp este important de menționat că în pofida acestor restricții din textul documentului, Biserica Ortodoxă a Greciei este recunoscută ca fiind egală cu Biserica de la Constantinopol, iar Sinodul său este recunoscut ca un "frate în Duh" al Bisericii de laConstantinopol și al "oricărei alte Biserici Ortodoxe Autocefale". De asemenea, este foarte important să reținem că Domnul nostru Iisus Hristos este numit Capul întregii Biserici Sobornicești. Această caracteristică a documentului, care este evidentă pentru creștinii ortodocși, nu va mai fi atât de "evidentă" în secolul XXI.

Biserica Ortodoxă Sârbă

În 1879, peste 29 de ani, Constantinopolul acordă autocefalie Bisericii Ortodoxe Sârbe, reînviin dastfel Patriarhia din Pecs,a cărei succesor este Biserica Sârbă. Acest lucru se face la cererea autorităților din Serbia eliberată.

Patriarhul Constantinopolului Ioachim al III-lea a emis tomosul de autocefalie al Bisericii Ortodoxe Sârbe.

"… de-a lungul timpului, s-a stabilit împărțirea Bisericii în Autocefale, independente una de alta (accentuat de mine.– P.D.), cu auto-guvernare internă și sub autoritatea păstorilorlor, învățătorilor și slujitorilor Evangheliei lui Hristos, episcopi sau arhiepiscopi și patriarhi. Și această împărțire a fost stabilită nu numai având în vedere importanța istorică a orașelor și a granițelor în creștinism, ci având în vedere și starea politică a poporului...Având în vedere faptul că evlavioasă Serbieocrotită de Dumnezeu și-a câștigat independența politică și că evlaviosul și milostivul cneaz al ei, rânduit de Dumnezeu, domnitorul Milan M. Obrenovic al IV-lea și Preasfințitului Arhiepiscop de Belgrad și Mitropolit al Serbiei domnul Mihail, în numele clerului cinstit și al evlaviosului popor, ne-au adresat scrisori că în conformitate cu independența politică, și-au dorit și independența bisericii, smerenia noastră, împreună cu Sfântul nostru Sinod al Preasfințitilor Mitropoliți, cu dragul nostru frate și coslujitor întru Duhul Sfânt, s-au adunat ... și, prin voința Duhului Sfânt, am constatat că cererea lor este potrivită și este în concordanță cu regulile sfinte și cu practica bisericii.Prin urmare,am hotărât ca Biserica Ortodoxă a principatului Sârbesc, care până acum în persoana Arhiepiscopului de Belgrad și Mitropolitului Serbiei a stat în dependență canonică de tronul nostru sfânt, apostolic și patriarhal al Constantinopolului, împreună cu eparhiile anexate la acesta sau, mai exact, întreaga Biserică Ortodoxă, care este situată în hotarele politice și geografice ale principatului eliberat al Serbiei, de acum înainte va fi independent din punct de vedere canonic, juridic și administrativ, al cărei Cap, la fel ca ale tuturor celorlalte Biserici Ortodoxe,este Dumnezeu-Omul, Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos (accentuat de mine.– P. D.), și care în treburile bisericești îl are și îl recunoaște ca primat pe arhiepiscopul de Belgrad și Mitropolitul Serbiei; iar acesta împreună cu Sinodul format, conform regulilor, de episcopii din regiunile Serbiei, conducetreburilebisericești ale principatului în mod liber, independent de oricine, așa cum cersfintele reguli dumnezeești.Prin urmare, prin același act sinodal, recunoaștem Biserica Sârbă și o declarămsoră duhovnicească a noastră (subliniat de mine. – P.D.) și încredințăm tuturor Bisericilor Ortodoxe să o recunoască și ca atare să o pomenească ca "Sfântă Biserică independentă a principatului Sârb". În același mod, îi dăm toată puterea și toate drepturile care aparțin autorităților bisericești independente ... Primește Sfântul Mir de la Marea Bisericăa lui Hristos de la Constantinopol – BisericaMamă...În ceea ce privește conducerea internă a bisericii, se conduce, decide și determină el [primatul] împreună cu Sinodul său, urmând învățăturile Evangheliei, sfânta tradiție și regulamentele sfintei Biserici"( evidențiat de mine. – P.D.).

Textul integral: https://www.sedmitza.ru/lib/text/441204/. (au fost folosite această traducere din limba rusă și textul original grecesc, deoarece aici există unele discrepanțe în problema obținerii Sfântului mir: http://markmarkou.sites.sch.gr/1871_1900/1879/tomos1879.htm).

Să încercăm să analizăm textul acestui tomos.

1. La fel ca în cazul Bisericii Ortodoxe a Greciei, primatul noii autocefalii nu primește statutul de patriarh, în pofida faptului că istoric acest statut a fost deținut de primatul Bisericii din Pec, care a fost succedat de Biserica Sârbă. Acest statut va apărea pentru Biserica Ortodoxă Sârbă abia în 1920, după numeroase evenimente istorice care au influențat acest eveniment.
2. Spre deosebire de tomosul Bisericii Ortodoxe a Greciei, documentul nu reglementează procedura de formare a Sfântului Sinod. În schimb, textul conține o referință abstractă la învățătura evanghelică și tradiția Bisericii. Prin urmare, efectiv această problemă a fost lăsată în libera considerare a Bisericii Sârbe.
3. Biserica Sârbă, la fel ca Biserica Greciei, trebuie să primească Sfântul Mir de la Constantinopol.
4. Totodată nu se conține nici un cuvânt despre problema relațiilor cu alte Biserici Autocefale și, în aceeași ordine de idei, nu se menționează monopolul Constantinopolului asupra moderării sale.
5. Textul conține o mențiune importantă privind independența Bisericilor Autocefale unele față de celelalte.
6. În text este menționat, la fel ca în tomosul Bisericii Ortodoxe a Greciei, că Capul Bisericii și al tuturor Bisericilor Ortodoxe este Dumnezeu-Omul și Mântuitorul nostru Domnul Iisus Hristos.
7. Biserica Sârbă este numită Biserică Soră a Bisericii din Constantinopol.

Biserica Ortodoxă Româna

Peste 6 ani, în 1885, Scaunul de la Constantinopol a recunoscut autocefalia Bisericii Ortodoxe Române, care fusese autoproclamată anterior în 1865.

"... anunță că Biserica Ortodoxă Română a fost, era considerată și recunoscută de toată lumea ca independentă și autocefală, condusă de propriul său Sfânt Sinod, sub președinția în prezent a Mitropolitului Ungaro-Vlah și Exarhului întregii Românii, care nu recunoaște în conducerea sa internă nici o altă autoritate ecleziastică, cu excepția Capului Sfintei Biserici Sobornicești și Apostolicești a Răscumpărătorului nostru Dumnezeu-Omul, care este Unicul Cap și Piatra din vârful ungiului, Arhiereu și Arhipăstor veșnic.

Deci, recunoscând prin aceasta actul sinodal și patriarhal, întărit de piatra de temelie a credinței și a învățăturii curate pe care ne-au transmis-o părinții neschimbată, ferm ocrotita Biserica Ortodoxă a Regatului român este autocefală cu o conducere independentă în toate, proclamăm să Sfântul Ei Sinod este iubitul nostru frate în Hristos și să se bucure de toate privilegiile și toate drepturile de guvernământ atribuite Bisericii Autocefale, astfel încât el să completeze și să construiască ordinea bisericii și toate celelalte trebuințe bisericești să le înfăptuiască cu deplină libertate, în conformitate cu tradiția permanentă și continuă a Bisericii Ortodoxe Sobornicești, astfel încât pe el și alții să-l recunoască ca atare în universul Bisericilor Ortodoxe și să fie numit cu nume de Sfântul Sinod al Bisericii Române ...

... să comunice direct cu Patriarhul Ecumenic precum și cu alți Sfinți Patriarhi și cu toate celelalte sfinte Biserici Ortodoxe ale lui Dumnezeu în toate problemele canonice și dogmatice importante care au nevoie de discuții generale, în conformitate cu Sfânta Tradiție păstrată de la părinți din cele mai vechi timpuri.

În egală măsură, el are și dreptul să ceară și să primească de la Marea noastră Biserică a lui Hristos tot ceea ce alte Biserici Autocefale au dreptul să ceară și să primească de la Ea.

 Astfel, pe baza tuturor acestea, Sfânta și Marea noastră Biserică a lui Hristos binecuvântează din adâncul sufletului sora sa autocefală și în Hristos iubită – Biserica Română...".

Când analizăm acest tomos, observăm că majoritatea pozițiilor sunt similare cu documentul anterior primit de Biserica Sârbă (cu excepția obținerii Sfântului Mir).

Când analizăm acest tomos, observăm că majoritatea pozițiilor sunt similare cu documentul anterior primit de Biserica Sârbă (cu excepția obținerii Sfâîntului Mir).

1. Biserica Română de asemenea nu a primit statut patriarhal odată cu autocefalia. Biserica Ortodoxă Română va primi statutul de patriarhie în 1925.
2. Spre deosebire de tomosul acordat Bisericii Ortodoxe a Greciei, documentul nu reglementează procedura de formare a Sfântului Sinod.
3. Problema obținerii Sfântului Mir nu este menționată în document. În schimb, există formularea abstractă "să ceară și să primească", la fel ca alte Biserici Autocefale.
4. Problema relațiilor cu alte Biserici Locale este fixată ca drept al Bisericii Române fără a se menționa vreun monopol al Constantinopolului cu privire la moderarea sa. Dacă în cazul Bisericii Ortodoxe a Greciei în tomos se preconizează monopolul Constantinopolului, iar în cazul Bisericii Sârbe monopolul nu este menționat, atunci în cazul Bisericii Române formularea exclude un astfel de monopol.
5. În text se menționează, la fel ca în tomosul precedent, că Capul Bisericii este Domnul nostru Iisus Hristos.
6. Biserica Română este numită Bisericăă Soră a Bisericii Constantinopolului.

Biserica Ortodoxă Poloneză

Primul tomos de autocefalie din secolul al XX-lea a fost emis de Constantinopol în circumstanțe speciale. Pentru prima dată Biserica Ortodoxă din Constantinopol a proclamat autocefalia în afara teritoriului său canonic pentru niște episcopi care nu făceau parte din clerul care se află jurisdicția sa. În 1923 Scaunul de la Constantinopol a proclamat autocefalia Bisericii Ortodoxe Poloneze, care anterior fusese autonomă în cadrul Bisericii Ortodoxe Ruse (mai târziu liderii Bisericii Poloneze se vor căi pentru această schismă, iar autocefalia le va fi acordată de Moscova în 1948).

Datorită specificului acestui tomos, o parte semnificativă a acestuia este alcătuită din explicații foarte vagi, conform cărora teritoriul polonez aparține istoric ținuturilor Mitropoliei Kievului, a căror anexare "la Sfântă Biserica a Moscovei nu a avut loc conform prevederilor regulilor canonice". În rest, Tomosul Constantinopolului acordat Bisericii Poloneze conține următoarele:

"... dimensiunea noastră și ai noștri preasfințiți mitropoliți, frați iubiți și coslujitori în Duhul Sfânt au considerat că este o datorie să ascultăm cererea pe care a adresat-o Sfânta Biserică Ortodoxă din Polonia și să-i acordăm binecuvântarea și aprobarea noastră pentru structura ei autocefală și independentă. Drept urmare, hotărând în mod sinodal, prin voința Duhului Sfânt, decidem: recunoaștem structura autocefală a Bisericii Ortodoxe din Polonia și ne dăm binecuvântarea ca de acum înainte să se conducă ca o soră duhovnicească și să decidă treburile sale independent și autocefal, în conformitate cu rangul și drepturile nelimitate ale altor Sfinte Biserici Ortodoxe autocefale, recunoscând cu autoritate supremă a Bisericii Sfântul Său Sinod, format din episcopi canonici ortodocși din Polonia, având de fiecare dată pe Preasfințitul Mitropolit al Varșoviei și al întregii Polonii în calitate de președinte ...

În plus, decidem ca Biserica Soră Ortodoxă Autocefală din Polonia să primească Sfântul și Marele Mir de la Marea noastră Biserică a lui Hristos. În același timp, recomandăm ca în problemele de ordine ecleziastică și în probleme mai generale care depășesc limitele jurisdicției fiecărei Biserici Autocefale luate separat, Înaltpreasfințitul Mitropolit al Varșoviei și al întregii Polonii să apeleze la Preasfântul nostru Scaun Patriarhal și Ecumenic, prin care se menține comuniunea cu fiecare Biserică Ortodoxă, "dreptul cuvântului conducător al adevărului", să ceară de asemenea părerea autoritară și asistența Bisericilor Ortodoxe Autocefale Surori...

Să ne întărească Domnul Dumnezeu în vecii vecilor, prin mila și meritele Marelui Întîistătător și  Supremului Păstor Hristos, Dumnezeul nostru, Biserica Sora Autocefală din Polonia în orânduirea sa fericită, să o conducă și să o întărească pentru slava numelui Lui cel Sfânt, în folosul evlavioasei turme și bucuria tuturor Bisericilor Ortodoxe Autocefale Surori".

Pe exemplul Bisericii Poloneze observăm o tendință de creștere a numărului de restricții.

Secolul al XX-lea a adus prăbușirea Imperiului Otoman. Împreună cu prăbușirea sa, s-a pierdut și influența Bisericii Ortodoxe din Constantinopol în imperiu. Teritoriul altor Biserici Autocefale, care anterior făceau parte din Imperiul Otoman, au rămas în afara noii Turcii. Ceea ce înseamnă că puterea Patriarhului Constantinopolului, care anterior a fost etnarhul tuturor creștinilor ortodocși din imperil otoman, s-a spulberat și ea. O parte semnificativă a enoriașilor greci care locuiau pe teritoriul Republicii Turce au fost masacrați de turci sau forțați să migreze în Grecia. Tronul ecumenic își pierdea teritoriul, puterea, influența și autoritatea. Și tocmai în această perioadă a fost reanimată practica emiterii de tomosuri cu drepturi reduse Bisericilor Autocefale în favoarea Constantinopolului. Cum am observat deja, în secolul al XIX-lea această practică a restricțiilor semnificative a independenței a fost aplicată doar în cazul Bisericii Ortodoxe a Greciei. Tomosurile ulterioare nu comportă acest caracter.

Și iată că pe exemplul Bisericii poloneze observăm o tendință de creștere a numărului de restricții.

1. Biserica Poloneză nu primește statutul de patriarhie.
2. Documentul nu reglementează procedura de formare a Sfântului Sinod, ceea ce distinge în mod favorabil acest tomos de tomosul Bisericii Ortodoxe a Greciei.
3. Tomosul prevede monopolul Constantinopolului în acordarea Sfântului și Marelui Mir Bisericii Poloneze, așa cum s-a observat și în tomosul Bisericii Ortodoxe a Greciei.
4. În tomos este stipulat monopolul Fanarului în moderarea relațiilor dintre Biserica Poloneză și alte Biserici Autocefale.

Dar în același timp:

5. Domnul nostru Iisus Hristos este recunoscut Capul Bisericii.
6. Biserica Poloneză este numită Biserică Soră a Bisericii din Constantinopol.

Biserica Ortodoxă Albaneză

Practica reînviată a tomosului "restricționat", după Biserica Poloneză, este consolidată în tomosul de autocefalie eliberat Bisericii Ortodoxe Albaneze în 1937 (autoproclamată în 1922-1929):

"Sfânta Biserică a lui Hristos, ca o Mamă grijulie ... răspunde cu generozitate la solicitările Bisericilor de a le acorda independență, pentru a nu duce în ispită, pentru a aduce cât mai mult folos în Domnul.

Și acum, când cuvioșii creștini ortodocși ai tânărului stat albanez binecuvântați de Dumnezeu s-au adresat către Preasfântul nostru Scaun Ecumenic, Apostolic și Patriarhal, sub aripa căruia toată lumea a găsit un adăpost sigur timp de secole și prin mila lui Hristos au fost mântuiți în această vie, și ca la o Mamă grijulie au venit cu cererea de binecuvântare și proclamare a independenței și autocefaliei a eparhiei ecleziastice ca singura organizație în noile condiții politice ...

Deci, în mod sinodal și în Duhul Sfânt, definim și proclamăm că de acum înainte, toate eparhiile și comunitățile ortodoxe existente în statul albanez ocrotit de Dumnezeu se vor uni într-o singură organizație bisericească autocefală independentă, care va fi numită Biserica Ortodoxă Albaneză Autocefală.

Această Biserică, care este sora noastră duhovnicească, își exercită de acum înainte conducerea în mod independent și autocefal, în conformitate cu ordinea și drepturile suverane inerente tuturor Sfintelor Biserici Autocefale Ortodoxe, și este condusă de Întâistătătorul Său Preasfințitul Arhiepiscop al Tiranei și al întregii Albanii.

... Subliniem în același timp că sora noastră Sfântă Biserică Ortodoxă Autocefală din Albania  trebuie să primească Sfântul și Marele Mir de la Marea noastră Biserică a lui Hristos.

De asemenea, recomandăm ca în toate întrebările și neînțelegerile de natură ecleziastică generală cu privire la condițiile și jurisdicția Bisericilor Autocefale, Arhiepiscopul Tiranei și al întregii Albanii să apeleze la Sfinția noastră Scaunul Ecumenic Patriarhal, prin care toți Episcopii Ortodocși comunică între ei, răspândind corect cuvântul adevărului și să întrebe la momentul oportun opinia Bisericilor fraterne.

… Fie ca mila Domnului nostru Iisus Hristos primul Mare Arhiereu și Păstor să fie cu nou-înființata Biserică Ortodoxă Albaneză Autocefală, iar Domnul Dumnezeu să o întărească și să o țină în prosperitate".

Acest tomos este similar în toate pozițiile de fond cu tomosul emis Bisericii Poloneze. Singura sa diferență este schimbarea simbolurilor: în afară de termenul "Biserică soră", textul pune de două ori accentul pe rolul Patriarhiei Constantinopolului ca "Biserică mamă".

(Va urma).

Canalul TG "Labarum. Prin aceasta vei câștiga"