Viața după capturare. Enoriașii din Postoinoe: ateii ne-au luat biserica

Enoriaşii Bisericii ortodoxe Ucrainene din satul Postoinoe. Imagine: UJO

La început, susținătorii BOaU cu ajutorul autorităților au acaparat biserica de la enoriașii, care au construit-o acum 30 de ani cu propriile mâini, apoi au luat cu asalt și au capturat casa parohială unde locuia preotul şi unde după confiscarea bisericii se săvârşeau slujbele. După acest masacru, câteva enoriașe au primit traume faciale (nas și ureche sfâșiată) și au fost duse cu ambulanţa la spital.

Acum comunitatea este nevoită să oficieze slujbele într-o casă dărâmată de vechime, care a fost oferită de unul dintre consăteni.

Preotul paroh însuși a primit amenințări atât la ​​adresa sa, cât și la adresa copiilor săi mici. El a fost nevoit să-și ducă familia la părinți și acum vine să săvârşească slujbele în sat parcurgând 50 de km în fiecare duminică și de sărbătorile bisericeşti.

La 3 aprilie 2019 atacanții de la BOaU au luat cu asalt biserica Sfinților Apostoli Petru și Pavel și, ca adevărați invadatori, au atârnat pe ea steagul celebrei organizații extremiste "Sectorul de dreapta".

Atacanţii au ales pentru capturare o zi de lucru, când toţi se aflau la servici

Povesteşte preotul paroh:

"În prezent, având în vedere circumstanțele create la sfârșitul anului 2018 și începutul lui 2019, suntem nevoiți să ne rugăm cu întreaga comunitate în casa care a fost oferită de un consătean, pentru ca enoriaşii parohiei noastre să aibă posibilitatea să înalţe rugăciuni către milostivul Dumnezeu.

Evenimentele din satul nostru au început să se dezvolte odată cu acordarea așa-numitului Tomos, care a fost adus în Ucraina din Istanbul. La 14 ianuarie un grup de inițiativă format din  mai multe persoane au venit în comunitatea noastră şi nea-u propus să trecem la nou creata BOaU, deoarece astăzi, cum argumentatau ei, avem o Biserică independentă, care a primit Tomosul de independență, și ne vom ruga în continuare în Biserica nou-creată.

Comunitatea noastră a reacționat negativ de la bun început, a refuzat să accepte propunerea lor. Și putem spune că certurile din sat au durat mult, până în aprilie. S-au adresat la mine în repetate rânduri. Mă convingeau să trec la ei și să "susțin societatea", dar am subliniat atunci și accentuez acum că membrii comunității care vin constant la biserică, se roagă, participă la serviciile divine, se împărtăşesc – toți sunt cu mine și nu au nici o dorință să treacă la Biserica nou creată BOaU.

Apoi au început amenințările la adresa mea și a familiei mele, din această cauză am hotărât să-mi iau copiii din Postoinoe, căci aici locuiam, şi să-i duc la părinţii mei în Gorodok, unde suntem nevoiți să locuim până în prezent. Aici nu mai putem trăi, pentru că primesc constant ameninţări  cu moartea. Nu mi-e frică pentru mine, ci pentru copiii mei mici. Ne-au forţat să plecăm din casa în care locuiam şi în care aveam domiciliul înregistrat împreună cu copiii mei minori.

În continuare situația a escaladat, la 3 aprilie mi-au telefonat că oamenii vor veni să ia cu asalt biserica. Până atunci, au mai fost şi alte încercări de capturare,  şi anume la 24 februarie 2019. Dar atunci a fost duminică, nimeni nu a fost la serviciu și toată comunitatea a fost adunată la biserică. Am apărat biserica. Din această cauză de această dată au ales o zi de lucru, când enoriaşii tineri ai parohiei erau la serviciu, şi atunci a avut loc capturarea. Au sosit oameni agresivi, care nu aveau nimic de-a face nici cu parohia noastră, nici și cu satul nostru, au fost nişte oamenii pe care i-am văzut pentru prima dată. A sosit poliția, care, sputem spune, a luat partea BOaU. Mai mult, poliţia i-a împins de la uşile bisericii pe oamenii care încercau să împiedice acapararea, și a făcut un „coridor viu” pentru un bărbat care a venit cu un polizor și a tăiat lăcata de pe ușă. Cu aplauze, acești oameni au intrat în biserică, a fost o confiscare forţată, enoriașii noștri au fost pur și simplu împinși la o parte".

 Corespondentul: au încercat să vă cumpere?

"Au încercat, deși nu este înregistrat nimic nicăieri. Mi-au propus şi mie să-mi schimb credința pentru bani. Le-am explicat că Dumnezeu poate lua mai mult decât îmi oferă ei. Pentru mine este la fel ca Iuda, care l-a vândut pe Hristos pentru arginţi. Nu vă puteți vinde credința pentru bani, nu vă puteți părăsi comunitatea şi nu puteți trece la nou-creata BOaU".

Ei continuau să ne bată, pe mine și pe fiica mea, chiar și atunci când ne duceau la ambulanță

Olga Zabida povesteşte cum s-au desfăşurat evenimentele în sat după acordarea Tomosului:

"A sosit un autobus cu străini cu o constituţie fizică puternică și s-au îndreptat spre biserică. Am ajuns înaintea lor, am stat în fața porților bisericii și am început să cântăm "Bucură-te, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu... ". Au început să ne ia în derâdere și să ne insulte. În general, vreau să accentuez că cei care s-au adunat acolo nu au venit niciodată la biserică, sau poate o dată pe an, să ia binecuvântarea de Paște.

Noi, care eram în biserică în fiecare duminică și de fiecare sărbătoare, nu i-am văzut deloc în biserică. Când stăteam pe treptele pridvorului bisericii, un locuitor al satului nostru, Andrei Vasilievici Juk, care fusese anterior dat afară din poliția de la Kostopol, m-a împins la umăr și a spus la adresa mea: „Scoate-o”. Iar Ignatiuk Nicolai mi-a răsucit brațul și m-a împins de pe trepte. Și apoi alte două femei au început să mă tragă de păr și să mă insulte. Mai târziu, o femeie de pe strada noastră mi-a îndreptat umărul.

Capturarea s-a terminat, ne-am împăcat cu acest lucru și am început să mergem la slujbă în casa preotului. Și cum veneam acasă de la serviciu în ziua de 20 iunie 2019, un vecin îmi spune că o ceată de oameni au băut lângă magazin (alcool - notă) şi vorbeau că vor confisca casa preotului. Când spuneau ceva, am observat că toți erau foarte beți. Am stat pe treptele casei preotului și am început să cântăm "Fecioara Maria". Ne-au înconjurat și trei dintre ei au spart geamul și au pătruns în camera din mijlocul casei. Este vorba de But Iurii Nikolaevici, Juk Serghei Vasilievici și Efimeţ Iurii Adamovici. Au intrat în casă și au început să împingă ușile pe noi, iar noi şedeam pe prag. M-a apucat o femeie, Şeliuk Maria Nikolaevna, și m-a tras de pe trepte. Iar când am căzut, au început să mă lovească în cap și în alte părţi. Ei continuau să ne bată, pe mine și pe fiica mea, chiar și atunci când ne duceau la ambulanță. Și apoi o învăţătoare de la şcoală mi-a spus că copiii mei sunt zombi pentru că merg la biserică. Cum se poate înțelege asta, spuneţi-mi?!".

Pe preot l-au doborât la pământ şi l-au călcat cu picioarele

Povesteşte Maria Juk:

"Totul a început odată cu emiterea Tomosului. Au început capturările.

Au încercat să facă acest lucru înainte de alegeri (prezidențiale - notă). Atunci a avut loc campania preelectorală, a avut loc şi această acaparare ilegală. Până la urmă nu mi-am putut imagina și nu credeam că se va întâmpla asta. Până la ultima clipă. Am fost învăţătoare. Am stat pe acel prag, sub acele uși, am cântat ...

Mulțimea m-a trântit la pământ, şi un bărbat în etate a fost împins şi a căzut, m-au tras de mâini de pe prag, pe preot l-au doborât la pământ şi l-au călcat cu picioarele. Și nimeni nu a întins mâna să ridice preotul de jos. Aceasta este o sălbăticie, aceștia sunt nişte oameni necredincioși".

Voi fi în credința ortodoxă până la sfârșitul vieții, și am deja 85 de ani

Povesteşte starosta bisericii Stepan Nikoalevici, care în curând va împlini 85 de ani:

"În curând se vor împlini treizeci de ani de când am început să construim această biserică (capturată - notă.). Am construit cu propriile puteri, nimeni nu a umblat, nu a strâns bani. Veneau câte 150 de oameni, nu aveam nici un fel de ingineri.

Și a fost linişte aproape 30 de ani, până au venit acești atei, care nici nu știu ce este Biserica, care nu vin şi nu au mers la biserică. Am cerut autorităților să sigileze biserica până la clarificarea circumstanțelor, dar autoritățile au lichidat comunitatea noastră, şi acum nu mai suntem în registru. Și cerem ajutor pentru ca Dumnezeu să-și arate puterea și să triumfeze adevărul. Și eu am umblat la biserică de la o vârstă fragedă, au umblat bunicii și părinții mei, și eu nu voi schimba nimic. Voi fi în credința ortodoxă până la sfârșitul vieții, și am deja 85 de ani".

Mai târziu, când am închis camera video, am pus următoarea întrebare preotului paroh: „De ce vă este frică cel mai mult?” Și iată ce ne-a răspuns:

"Slujesc în acest sat timp de opt ani. Și când totul a început, toate aceste amenințări, încercările să mă convingă de adevărul lor, presiunea, cererile să trec la schismaticii din BOaU, cel mai teamă mi-a fost că enoriașii mei, turma mea va intra în schismă... Ar fi însemnat că am lucrat în zadar opt ani, că nu le-am putut explica ce este Biserica și de ce trebuie să-i rămânem credincioşi, indiferent ce nu s-ar întâmpla. Mi-a fost foarte frică. Dar toţi au rămas credincioşi. Nimeni nu sa plecat. Dintre cei care se venau în mod constant la biserică, nimeni nu a plecat. Și aceasta este bucuria mea".

Să cugetăm la aceste cuvinte! Preotul care a fost scos afară din casă împreună cu familia, care rămas fără biserică, care este în permanență amenințat că i se va întâmpla ceva rău pe drum, dacă nu va înceta să vină în sat la slujbe. Și el spune că cel mai mult se teme nu de aceste amenințări, ci ca cineva din oile lui Hristos, care i-au fost încredințate îngrijirii sale pastorale, să nu fie ispitit și să nu trădeze Biserica, să nu schimbe Crucea lui Hristos pentru o viață liniştită și sigură.