Fantoma noii unii în Ucraina

Ce se poate aștepta de la această organizație religioasă în viitorul apropiat și va afecta Ortodoxia în ansamblu?

Președintele Ucrainei P.Poroșenko, la fel ca şi toţi ceilalţi,  câteva luni în urmă nu credea că schismaţiii ucraineni vor obţine Tomosul. Toată lumea se întreba cum fanarioții vor ieşi din situație, căci i-au promis lui P. Poroshenko Tomosul dar nu puteau să-l dea din motive obiective. Nimeni nu și-a putut imagina că Patriarhia de la Constantinopol ar îndrăzni să comită o  astfel de  nelegiuire în Ucraina. Pe neaşteptate, la Phanar s-a declarat că Mitropolia de Kiev se reîntoarce în sânul Constantinopolului, atrăgând după sine în același timp eparhiile ucrainene care nu au ţinut niciodată de Patriarhia Constantinopolului. Este vorba de un teritoriu dublu ca dimensiune. Printr-o singură lovitură a stiloului, schismații, care timp de un sfert de secol nu au fost primiţi nici măcar la pragul bisericilor canonice din întreaga lume, s-au "reunit" cu Biserica. Cu o singură lovitură de stilou, Biserica ortodoxă ucraineană în frunte cu Preafericitul Onufrie, care era recunoscută drept singura Biserică canonică din Ucraina de către toate Bisericile ortodoxe, inclusiv de Constantinopol, s-a transformat în nesupuşii Constantinopolului. Nimeni nu și-a putut imagina că Patriarhul Bartolomeu și episcopii săi vor decide o asemenea absurditate și fărădelege. Și dacă să luăm în consideraţie faptul că, prin acțiunile sale, Phanarul a pus sub lovitura statului cu serviciile sale speciale și cu naționaliștii care nutresc simpatii fasciste 13.000 de comunități ortodoxe, acest lucru devine totalmente absurd şi neînţeles. Dar ce s-a întâmplat  - s-a întâmplat.

Ca și în orice situație de aceeași amploare, în cazul BoaU sunt puse în joc interesele ma multor actori geopolitici și locali. Principalul inițiator al operațiunii "Tomosul" și principalul negociator a fost instituția politică americană. Și nu e vorba în nici un caz de teorii conspirative neîntemeiate. Este suficient să contrapunem cronologia deplasărilor oficialilor americani la Kiev și la Phanar și evenimentele care au avut loc imediat după aceea. Interesul SUA în acest joc este clar - să dăuneze Rusiei. Daună directă, indirectă, materială, aupra imegineiRusiei – nu contează. În doctrina oficială a politicii externe americane Rusia este numită unul dintre principalii inamici ai Americii. În lupta sa cu Rusia, Statele Unite folosesc toate mijloacele, inclusiv în sfera religioasă. Putem afirma că în această confruntare cu adevărat globală, atât Patriarhia Constantinopolului, cât și organizațiile schismatice ucrainene, Biserica Ortodoxă Ucraineană a Patriarhiei Kievului și Biserica Ortodoxă Autocefală Ucraineană, care au creat BOaU, deţin rolul de instrument pentru atingerea obiectivele.

În această dorinţă aprigă a Statelor Unite de a provoca cel mai mare rău posibil Rusiei, Phanarul a văzut ocazia neaşteptată de a-și realiza ambițiile papale pe care le cultivase de aproape o sută de ani. Întregul secolul al XX-lea Constantinopolul a încercat să impună tuturor Bisericilor Ortodoxe noua sa învățătură despre supremația Constantinopolului în lumea ortodoxă. Acest lucru nu este un secret. Phanarul încearcă să forțeze toate Bisericile ortodoxe să o recunoască ca "Biserica-mamă" care are dreptul să intervină viaţa internă a altor Biserici ortodoxe. Phanarul vrea să-și asigure dreptul de a judeca toată lumea, dar în același timp să nu fie judecat de nimeni. Phanarul susține că numai el are dreptul de a convoca consilii ecumenice, de a acorda autocefalie, de a purta dialoguri cu catolicii și alte confesii în numele întregii Ortodoxii. Dacă în prezent Bisericile ortodoxe locale recunosc decizia Constantinopolului în privinţa Ucrainei, acest lucru va însemna că au acceptat această nouă învățătură despre Biserică, pe care o promovează Phanarul.

În acest interes comun al Statelor Unite și al Phanarului, președintele Ucrainei P.Poroșenko a simţit că e momentul să-şi realizeze interesul său de a ieşi învingător la alegerile prezidențiale prin câștigarea electoratului în sfera religioasă, în timp ce în toate celelalte domenii: în economie, finanțe, politică internă și externă, activitatea sa un suferit un fiasco complet, o catastrofă pentru o un stat destul de respectat odinioară. Rezultatul guvernării de cinci ani a actualului Garant al Constituției a fost recunoașterea Ucrainei de către Fondul Monetar Internațional drept cel mai sărac (!)  stat din Europa (raportul din 2018). Și iată că sa apărut o mare oportunitate de a se proclama un personaj istoric de nivelul Sfântului cneaz Vladimir cel Mare, ceea ce s-a şi întâmplat în timpul prezentării Tomosului. Probabil, Poroșenko a considerat că, de dragul acestui fapt, cetățenii o să-i ierte caloriferele reci și salariile derizorii.

Și, în cele din urmă, schismaţii ucraineni sunt este ultima părticică a puzzle-ului creat. Interesul lor în această problemă este de a se declara canonici și de a capta cât mai multe instituţii bisericeşti ale Bisericii Ortodoxe Ucrainene (BOU).

Coincidența în spaţiu şi timp a intereselor menționate mai sus a făcut posibilă crearea BOaU. Fiind creată, ce urmează? Este clar că acum oficialii Departamentului de Stat al SUA sunt ocupați cu încercări să convingă Bisericile ortodoxe locale să recunoască BOaU (în modul cel mai arogant și deschis acest lucru se întâmplă în Georgia). Fanarioţii încearcă să obțină cât mai multe mănăstiri în Ucraina ca Stavropighie, P. Poroshenko desfășoară o campanie preelectorală cu Tomosul și susținătorii BOU acaparează forţat biserici pe tot teritoriul Ucrainei. Cu toate acestea, aș dori să atrag atenția asupra unei consecinței importantă a creării BOU. Este vorba de o posibilă repetare a uniei cu Vaticanul.

Cu jumătate de an în urmă, când perspectivele creării a BOU erau foarte, foarte vagi, liderul uniaţilor ucraineni, Sviatoslav Şevciuk, a spus: "Următorul pas (după crearea BOU – nota red.) va fi un dialog ecumenic între Biserica ucraineană greco-catolică  şi Ortodoxia unită din Ucraina în direcția restabilirii unității originare a acestei biserici".

În prezent șeful Bisericii ucrainene greco-catolice  merge mai departe. El exprimă idei despre modul în care BOU poate adera la uniune. Da, este vorba de aderare, nu de "restabilirea  comunicării", de "cooperare" și de alte noţiuni diplomatice frumoase. Aderarea la Vatican și renunțarea la Ortodoxie! Istoria ne vorbeste elocvent despre acest lucru.

În timpul pregătirilor pentru "Soborul unificator" al schismaticilor ucraineni sub egida Phanarului, la 25 noiembrie 2018, șeful Bisericii ucrainene greco-catolice, Sviatoslav Șevciuk l-a vizitat pe întâistătătorul dat anatemei al Bisericii ortodoxe a Patriarhatului Kievului, Filaret Denisenko, și i-a înmânat o ediție specială a Evangheliei de Galiţia din 1144.

Apare întrebarea de ce oare liderul uniaţilor să meargă la Filaret și să-i facă un cadou atât de valoros? Dar să ne amintim că în acest moment oficialii din Washington, și Phanarul, și Administrația Prezidențială din Ucraina se străduiau să-l convingă pe Filaret Denisenko să renunțe la ideea de a conduce BOU. Şevciuk l-a vizitat Filaret în același scop, iar oferirea Evangheliei a fost doar un motiv pentru a se întâlni și un frumos fundal diplomatic pentru nişte știri neplăcute. Chiar și pe fotografie vedem cum Filaret Denisenko este tulburat de un astfel de "cadou". În timpul acestei vizite, Şevciuk a menţionat scopul procesului de unificare, care era amenințat cu eşecul din cauza intransigenţei lui Filaret: "Biserica noastră susține și consideră pozitive toate procesele care duc la unificarea Ortodoxiei Ucrainene. Cu toate acestea, nu participăm la ele, deoarece le considerăm o afacere internă a ortodocșilor. În același timp, ne străduim să continuăm să menținem relații de prietenie cu toți frații noștri ortodocși, pentru a urma calea către restabilirea Bisericii Kievene unice, cum scrie în Evanghelia de Galiţia”.

Bineînțeles, nu doar avertismentele liderului unițailor au avut incfluenţă asupra lui Fileret Denisenko. Însă el și-a retras candidatura pentru conducerea BOU şi iar crearea acestei organizații religioase a devenit posibilă. În felicitarea sa nou-alesului "mitorpolit" Epifanie Dumenko, liderul Bisericii ucrainene greco-catolice (BUGC) Sviatoslav Șevciuk a numit crearea BOU "darul lui Dumnezeu" pe calea spre "unitatea completă a Bisericilor de la Botezul lui Vladimir". "În acest moment important, fac apel în numele Bisericii noastre pentru voi și toți frații ortodocși, şi vă prpun să pornim pe calea spre unitate, spre adevăr", a spus principalul Uniat ucrainean. Epifanie Dumenko a dat un răspuns ferm şi pozitiv la acest apel și ăeste câteva zile după "alegerea" sa s-a întâlnit cu liderul BUGC Sviatoslav Șevciuk. "Am stabilit o anumită modalitate de cooperare viitoare și vom căuta acele puncte de tangenţă care ne vor uni. Ne referim la domeniul educației spirituale şi alte sfere ale existenţei noastre. Vor fi create comisii mixte ale Bisericii Ortodoxe și de Bisericii Greco-Catolice și, împreună, vom elabora un plan pentru o cooperare ulterioară", a concis Epifanie.

În ajunul Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos, Sviatoslav Șevciuk a dat un interviu Canalului 5, în care a răspuns la întrebarea despre posibilitatea unirii BUGC cu BOU: „Este o perspectivă îmbucurătoare. Deoarece întreaga lume creștină, în special comunitățile catolice și ortodoxe, caută calea spre unitate. La nivel Universal se desfășoară un dialog pentru a reînnoi această unitate. În primul rând, vorbim despre comuniunea euharistică. <...> Cel mai înalt semn al unității bisericești este taina Euharistiei. De aceea, când vine vorba despre găsirea căilor de a restabili unitatea între creștini, ne referim la reînnoirea unității în credință și, prin urmare, la exprimarea ei în viața liturgică". În traducere din iezuită "reînnoirea unității în credință" înseamnă renunțarea la dogmele credinței ortodoxe și adoptarea dogmelor catolice. Totodată Şevciuk a subliniat că nu este vorba despre unificare, ci despre unitatea în credință și unitatea euharistică: "Unificarea este un lucru și unitatea este cu totul altceva. În multe lucruri putem fi deja uniţi". "Noi nu ne unim, noi devenima una" – iezuitism curat.

Și acum este momentul să ne amintim cum cu mai mult de patru sute de ani în urmă trădătorii Ortodoxiei au încercat să realizeze această schemă de "unitate fără unire". Episcopii care au sprijinit unia i-au trimis Papei Clement al VIII-lea anumite "Articole" datate cu 1 iunie 1595. "Articolele" reflectau condițiile în care acești episcopi au fost de acord să transfere Mitropolia Rusă de Vest în cadrul Bisericii Romane. Condiţiile uniei erau următoarele:

• intangibilitatea dogmelor și riturilor ortodoxe;
• subordonarea bisericii faţă de Papă, cu condiția ca mitropolitul Kievului să-și păstreze dreptul de a numi episcopi ai Mitropolei Ruse de Vest fără intervenția Romei;
• protejarea drepturilor ierarhilor faţă de pretențiile boierilor și frăţiilor;
• păstrarea şi conservarea proprietăților bisericeşti;
• dobândirea rangurilor senatoriale pentru clerul superior;
• protecția Bisericii Ruse de Vest de influența grecilor;
• interzicerea tranziției din unie la catolicism, interzicerea transformării bisericilor ortodoxe în biserici catolice, interzicerea trecerii forțate a rușilor la catolicism în căsătoriile mixte.

S-ar părea un lucru de nimic: dogmele sunt aceleaşi, noi nu renunțăm la credință, păstrăm riturile. Doar trecem de la Patriarhia de Constantinopol la Patriarhia Romană. Dar, de fapt, totul s-a dovedit a fi diferit. 

În noiembrie 1595 episcopii trădători Chiril (Terletski) și Ipatiu (Poceu) s-au dus la Roma și au transmis „Articolele” cancelariei papale. În cancelaria papală aceste "Articole" au fost imediat trimise, la modul figurat, la gunoi. Ele nici măcar nu au fost discutate şi nimeni de la Vatican nu a dorit să-și asume nici o obligație. Terletski și Poceu au fost considerați "schismatici" care au venit să ceară să fie primiţi în sânul Bisericii Romane. La 23 decembrie 1595 ei au avut o întrevedere cu Papa Climent al VIII-lea, i-au sărutat pantoful și au depus jurământul de credinţă a Mai mult decât atât, în numele întregii Mitropolii a Rusiei de Vest, ei au declarat deplina acceptare a catolicismului şi a tuturor dogmelor catolice inventate de Vatican până atunci, inclusiv indulgențele. Nici nu se vorbea de păstrarea dogmelor şi particularităţilor ortodoxe. În schimb Papa le-a permis cu generozitate să păstreze riturile ortodoxe dar cu condiția: "aceste rituri să nu contrazică adevărul și învățăturile credinței catolice și să nu pună în pericol comunicarea cu biserica romană" (din bula papală din 21 ianuarie 1596, Magnus Dominus).

Acum istoria se repetă. Totul începe cu "unitatea fără unire" și se încheie cu o subordonare deplină. Dar până și cuvintele liderului BUGC Şevciuk despre "unitatea în credință", adică în adevărurile doctrinare, demonstrează faptul că pentru această unitate BOU va trebui să accepte, direct sau indirect, dogmele catolice, ceea ce reprezintă o trădare a credinței ortodoxe unice şi salvatoare.

De asemenea, să fim atenți la afirmația lui Şevciuk că procesul de unire este condus de Patriarhia Constantinopolului și de Papa de la Roma: "Patriarhul Ecumenic conduce procesul din partea ortodoxă (unitatea / unirea – n.red.), iar capitala apostolică romană - din partea catolică". BOU în acest proces de unire a Constantinopolului cu Roma i se conferă rolul unui balon experimental. "Nimeni, mai mult decât noi, ucrainenii, nu are nevoie de o unitate universală a Bisericilor", a spus Şevciuk.

Cuvintele lui Sviatoslav Şevciuk despre procesul de unificare a Vaticanului cu Phanarul nu sunt nişte aberaţii. Despre acelaşi lucru vorbesc şi Patriarhul de Constantinopol și Papa. "Singurul lucru pe care Biserica Catolică o dorește și ceea ce căut eu în calitate de cap al Bisericii este unitatea cu Biserica Ortodoxă" (Papa Francisc). "Fie că procesul de restabilire a unității dintre Bisericile noastre sfinte uneori decurge încet, uneori se confruntă cu probleme, el este fie ireversibil" (Patriarhul Bartolomeu).

Acum să revenim la interviul fostului exarh ucrainean al Arhiepiscopiei Patriarhiei Constantinopolului Daniel (Zelinski) pentru Agenția Forțelor Aeriene din Ucraina. El confirmă totalmente că în Ucraina are loc testarea schemei unei: "Prin urmare, crearea BOU este o condiție esențială pentru dialogul Bisericii Ortodoxe cu Biserica greco-catolică". După un astfel de răspuns diplomatic, corespondentul Forțelor Aeriene întreabă direct: "Peste 10 sau 20 de ani, când BOU va devene patriarhat, este posibil ca BUGC să adere la această biserică?". Răspunsul a fost: „Cu siguranţă, acest lucru este posibil”. Ierarhul de la Constantinopol nu doar admite, el este sigur că o astfel de unire va avea loc.

Un alt detaliu elocvent dintr-o publicație pe site-ul Forței Aeriene. Interviul arhiepiscopului Daniel (Zelinski) este ilustrat prin această fotografie făcută la sediul Patriarhului Bartolomeu în Phanar.

Pe această fotografie Preasfinţia sa pozează împreună cu foştii exarhi Daniel (Zelinski) și Ilarion (Rudik). Dar ce vedem în colțul din stânga jos al fotografiei? Ce ţine Patriarhul Bartolomeu în fața ochilor săi? Ce este atât de drag pentru el încât nu vrea să se despartă pentru nici măcar un minut? Nu este o cruce, nici o icoană, nici o raclă cu moaşte. Aceasta este fotografia sa cu Papa Francisc.

Comentariile sunt inutile!

Și încă câteva cuvinte despre situația din Ucraina. Se pare că are loc o rezistență la încercările de a distruge Ortodoxia în țara noastră, așa cum strămoșii noștri nu au cedat acum patru sute de ani. Se pare că va trebui să ne opunem dorinței de a ne impune catolicismul „ambalat” în rituri ortodoxe, la fel cum s-a întâmplat după semnarea Uniei de la Brest în 1596. În acest sens, aș dori accentuez diferențele dintre situația de atunci și de acum. Atunci principalii trădători ai Ortodoxiei au fost arhiereii care au încercat să forțeze clerul și poporul să-i urmeze. Atunci Frățiile Ortodoxe a devenit principalul sprijin al Ortodoxiei, ele implicându-se îndeosebi în activitățile educaționale și sprijinind parohiile și mănăstirile ortodoxe. Lumea ortodoxă s-a consolidat în jurul frăţiilor şi astfel a reuşit să-și apere Ortodoxia. În prezent întreaga episcopie a Bosericii Ortodoxe  Ucrainene canonice şi-a demostrat loialitatea faţă de Biserică şi faţă de Întâistătătorul său Preafericitul Onufrie. Prin urmare, este necesar să ne consolidăm în jurul episcopatului care va trebui la rândul său să ofere tuturor dreptcredincioșilor un exemplu de fermitate în credință și să indice acele forme de rezistență la încercările actuale de a distruge Biserica, care ne vor permite să învingem şi să nu cedăm nici amenințărilor, nici promisiunilor ademenitoare ale iezuiților.