Ce poate Sârski, iar BOUkr – nu?

Atitudinea autorităților față de trecutul lui O.Sârski și a Bisericii Ortodoxe Ucrainene este total diferită. Imagine: UJO

Pe 8 februarie 2024, Zelenski l-a demis pe Valeri Zalujnyi din funcția de comandant suprem al Forțelor Armate și l-a numit pe Oleksandr Sârski în acest post. Aproape imediat, pe internet au început să circule informații despre rădăcinile rusești ale noului comandant, părerile pro-Putin ale rudelor sale apropiate și așa mai departe. Ca răspuns, Consiliul de Apărare și Securitate Națională al Ucrainei a declarat că aceasta a fost o campanie a serviciilor speciale ruse, menită să discrediteze atât comandantul suprem, cât și întregul guvern ucrainean.

Poate că așa stau lucrurile. Totuși, nu există fum fără foc. Sârski este într-adevăr un etnic rus, născut în regiunea Vladimir și a studiat la Școala de Comandament Superior din Moscova.

După cum scriu numeroase canale de Telegram, părinții și fratele lui Sârski încă locuiesc în Rusia. Tatăl său, Stanislav Sârski, este un militar, colonel al Forțelor Armate Ruse la pensie. Canalele de Telegram susțin că părinții noului comandant șef al Forțelor Armate ale Ucrainei exprimă o poziție activă pro-rusă, iar drept dovadă servesc fotografiile de pe rețelele de socializare. De exemplu, mamei noului comandant șef, Liudmilei Sârska, i se atribuie postări în care, după cum se afirmă, ea îl laudă pe liderul rus V.Putin.

Liudmila Sârska: Suntem cu Putin! Putin este un Erou al Rusiei!

Dacă ar fi să dăm crezare canalelor de Telegram, această postare a fost publicată de Liudmila Sârska pe 21 aprilie 2022, după ce trupele ruse au ocupat Bucha și alte suburbii ale Kievului, în timp ce fiul ei, Oleksandr Sârski, coordona apărarea capitalei.

Apropo, Oleksandr Sârski nu este singurul care și-a început cariera militară în Rusia și a absolvit academii militare rusești, unde, după cum știm, îndoctrinarea ideologică a cadeților era inevitabilă. Iată încă câteva exemple:

• Generalul de armată Stepan Poltorak, ministrul apărării al Ucrainei din 2014 până în 2019 – Colegiul de Comandament Ordjonikidze al Ministerului Afacerilor Interne al URSS.
• Generalul de armată Viktor Mujenko, șeful Statului Major și fost comandant-șef al Forțelor Armate ale Ucrainei până pe 21 mai 2019 – Școala Superioară de Comandament a Armelor Combinate din Leningrad a Forțelor Armate ale URSS.
• Generalul colonel Ruslan Homciak, șeful Statului Major General al Ucrainei până pe 27 martie 2020 – Școala Superioară de Comandament Militar din Moscova, numită după Sovietul Suprem al RFRSSR.
• Generalul-locotenent Serghei Naev, comandantul forțelor comune, a absolvit Școala militară Kalinin în numele lui Suvorov din Tver și Școala Superioară de Comandament militar din Moscova, numită după Sovietul Suprem al RFRSSR.
• Generalul-locotenent Mihail Zabrodski, șeful adjunct al Statului Major al Forțelor Armate ale Ucrainei – Academia de Inginerie Militară și Spațială numită după A.F. Mojaiski din Sankt Petersburg, urmat de 5 ani de serviciu în armata rusă.
• Vladimir Artiuh, șeful Administrației Militare din Sumy – Academia Forțelor Aeriene în numele lui Gagarin din regiunea Moscova.

"Ei și ce?", ar putea fi întrebarea. Ce importanță ar avea trecutul lui Sârski și al altor generali ucraineni dacă aceștia și-au dovedit în mod repetat patriotismul pentru Ucraina prin serviciul lor? Ce importanță au părerile rudelor lor?

Acestea sunt întrebări perfect legitime. Absolut nicio importanță.

Atunci de ce noi, ca resursă ortodoxă, scriem despre aceasta? Oare Sârski și trecutul lui au vreo legătură cu Biserica Ortodoxă Ucraineană sau cu tema religioasă în general? Din păcate, da, și o legătură directă. Autoritățile și societatea în general aruncă noroi pe preoții Bisericii Ortodoxe Ucrainene, pe ierarhi și pe Biserică, pentru o "rusicitate" mult mai puțin evidentă decât cea a noului comandant suprem.

Prin urmare, apare întrebarea: de ce trecutul "rusesc" al lui Sârski este considerat "normal" de către autorități, în timp ce trecutul Bisericii Ortodoxe Ucrainene este privit ca "trădare"?

Să ne amintim ce a reușit să găsească Serviciul de Securitate al Ucrainei (SBU) în timpul primelor descinderi de amploare în mănăstirile și administrațiile eparhiale ale Bisericii Ortodoxe Ucrainene în noiembrie 2022.

Câteva ziare și reviste rusești, câteva mii de ruble, literatură bisericească publicată în Rusia, pliante aduse special și apoi "descoperite" de SBU: nivelul acestor "dovezi" atinge aproximativ același grad ca și raportările despre poziția anti-ucraineană a rudelor lui Sârski. Dar câtă ură s-a dezlănțuit împotriva Bisericii Ortodoxe Ucrainene în mass-media și pe rețelele de socializare după publicarea "dovezilor" susmenționate! Cum au fost insultați și defăimați călugării din Lavră!

Și aceasta este doar o picătură din ocean. Oferim alte câteva exemple.

După bătaia cruntă a clerului Bisericii Ortodoxe Ucrainene în timpul confiscării Mănăstirii Nașterii Maicii Domnului din Cerkasy, presa a prezentat ca "dovadă" o fotografie a unei cărți găsite în biserică, intitulată "Scoate din temniță sufletul meu. Sfaturi duhovnicești pentru vindecarea sufletului". În ce constă aici "crima" comisă de Biserica Ortodoxă Ucraineană? În faptul că cartea a fost publicată de Biserica Ortodoxă Rusă.

După acapararea sălbatică a bisericii din Ladâjin, presa locală a publicat "dovezi penale" sub forma unor fotografii luate în catedrala Icoanei Maicii Domnului din Kazan ale sfinților mucenici din familia Împărătească, a Sfântului Ierarh Hermogen, sau cu cărți de rugăciuni cu instrucțiuni liturgice publicate de Biserica Ortodoxă Rusă cu binecuvântarea Patriarhului Alexei și chiar a lui Chiril.

Iar punctul culminant al unei astfel de "activități criminale" poate fi considerată acapararea din Trebuhiv, unde activiștii au aruncat Biblii și cărți de rugăciuni într-o groapă de gunoi doar pentru că au fost publicate la Moscova (cu 15 ani în urmă).

Astfel, Biserica Ortodoxă Ucraineană este acuzată în prezent de "legături" atât de sălbatice cu țara agresor, încât s-ar putea pune la îndoială sănătatea mintală a acuzatorilor.

Dar să revenim la personalități. Să ne amintim de marele reproș adus starețului Lavrei, mitropolitului Pavel, când acesta a spus că sora sa locuiește în Rusia. Iată un titlu: "Pașa-Mercedes (poreclă inventată de mass-media ucraineană pentru mitropoltul Pavel – Red.) a refuzat să recunoască Federația Rusă ca țară agresor", subtitlu: "Scandalosul mitropolit a afirmat cu cinism că nu poate numi Federația Rusă țară agresor din cauza că sora lui locuiește în Rusia".

​"Cu tupeu", "cinic" – ura și defăimarea apar chiar la începutul publicației. Și totuși, mitropolitul Pavel nu a spus nimic antiucrainean. Iată citatul exact: "Nu consider Federația Rusă un agresor pentru că sora mea locuiește acolo. Dar îi condamn pe cei care comit această agresiune... Sau trebuie să o numesc pe sora mea agresor?"

Repetăm. Faptul că rudele cuiva locuiesc în Rusia încă nu înseamnă nimic. Dar de ce faptul că tatăl, mama și fratele lui Sârski se află în Rusia nu este de condamnat, iar dacă mitropolitul Pavel are o soră care trăiește în aceeași Rusia, acest lucru este interpretat un alt semn al "lipsei de patriotism"?

Câte acuzații se fac la adresa Bisericii Ortooxe Ucrainene cu privire la presupusul organ de conducere situat în Rusia! Când reprezentanții Bisericii Ortooxe Ucrainene încearcă să explice că nu este cazul și că aceasta este guvernată de Sinodul Bisericii Ortodoxe Ucrainene și de alte instituții aflate în Ucraina, când după Sinodul Bisericii Ortodoxe Ucrainene de la Teofania din 27 mai 2022, toate referirile la Biserica Ortodoxă Rusă au fost eliminate din Statutul Bisericii Ortooxe Ucrainene, ei totuși spun că Biserica Ortodoxă Ucraineană se află încă sub influența Rusiei, dacă nu administrativă, atunci cel puțin ideologică.

Și pe această bază se dorește interzicerea legislativă a Bisericii Ortooxe Ucrainene. Dar, în același timp, când părinții unui militar locuiesc în Rusia și din cauza statutului parental îl pot influența, acesta totuși este numit comandant suprem al Forțelor Armate ale Ucrainei. Și nu vedem în mass-media și pe rețelele de socializare nicio campanie care să stârnească problema trădarii" sau a "lipsei de patriotism" din partea lui Sârski, în pofida faptului că soarta Ucrainei în confruntarea cu agresorul depinde direct de Sârski (spre deosebire de preoții și credincioșii Bisericii Ortooxe Ucrainene). De ce există standarde duble?

De ce preoții undeva în Rivne, care nu au fost niciodată în Rusia, sunt numiți "moskali", în timp ce comandantul șef, care "canonic și istoric" are nenumărați colegi ofițeri la Moscova datorită trecutului său, este un patriot incontestabil ?

Fără îndoială, din perspectiva bunului simț, nu există nimic criminal sau condamnabil în legăturile de familie sau în locul de formare al unei persoane. Dar dacă ar fi să aplicăm "gândirea rezonabilă" asupra persoanei lui Sârski, ar trebui să aplicăm aceeași logică în raport cu reprezentanții Bisericii Ortooxe Ucrainene. Pentru ca să nu fie afișate în mass-media fotografiile cu cărțile bisericești publicate în Rusia, iar oamenii să nu țipe: "Alarmă! Trădare!". Să nu se caute rădăcini rusești printre ierarhii ucraineni și constatările legăturilor de rudenie să nu fie răspândite în mass-media ca dovadă a "poziției lor antiucrainene". Pentru ca toți cetățenii Ucrainei să beneficieze de drepturi egale. Pentru ca drepturile fiecărei persoane să fie protejate în mod egal. Pentru ca onoarea și demnitatea fiecăruia să fie respectate indiferent de apartenența lor religioasă.

Poate că numai atunci vom deveni cu adevărat o "țară unită". Nu în discursurile ipocrite și pompoase ale oficialilor ucraineni, dar în realitate.