Pastorala Preafericitului Mitropolit Onufrie la Naşterea Domnului

Pastorala Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe Ucrainene, Preafericitului Mitropolit Onufrie. Imagine: news.church.ua

În ajunul Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos, Întâistătatul Bisericii Ortodoxe Ucrainene, Preafericitul Mitropolit al Kievului și a toată Ucraina Onufrie s-a adresat păstoriților săi un mesaj de Crăciun, al cărui text a fost publicat de Departamentul pentru Informații și Educație al Bisericii Ortodoxe Ucrainene canonice.

Mai jos prezentăm textul integral al Pastoralei la Nașterea Domnului către arhipăstori, păstori, cinul monahal și toți credincioșii Bisericii Ortodoxe Ucrainene:

Hristos se naște, slăviți-L!

Vă felicit cordial pe toți: arhipăstori și păstori iubitori de Dumnezeu, evlavioși monahi și monahii, dragi frați și surori, cu marea sărbătoare și de lume mântuitoare: Nașterea după trup a Domnului Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Astăzi Sfânta Biserică Ortodoxă prin rugăciuni își amintește și preaslăvește taina mare și evlavioasă – a ivirii lui Dumnezeu în trup (1 Tim. 3:16). Taina venirii în lume a lui Hristos Mesia își ia începutul din Rai, de la tragicul eveniment, când strămoșii noștri Adam și Eva, au încălcat porunca iubirii Dumnezeiești. Nedorind să se căiască, Adam și Eva s-au îndepărtat de la Dumnezeu, iar prin ceea că, căutau să se îndreptățească pe sine, au devenit și potrivnici ai lui Dumnezeu. Pentru a nu încălca libertatea strămoșilor și pentru a nu-i forța să trăiască cu Cel împotriva Căruia s-au răzvrătit, Domnul i-a scos din Rai într-o lume tristă și pustie, unde ei și-au dat seama că au rămas cu sufletele lor pustii. Au înțeles, dar era deja prea târziu: înainte de a restaura pustiul lor lăuntric, ei trebuiau să bea paharul durerii până la sfârșit. Și ei și-au băut acest potir cu recunoștință și pocăință. Toată viața Adam își îndrepta ochii spre Rai, plângea și rostea cuvintele: „Raiul meu, Rai, Raiul meu cel mai dulce!” Adam și urmașii săi au plâns, au jelit și au așteptat cu răbdare ziua cea binecuvântată, când, conform cuvântului lui Dumnezeu, Seminția Femeii va zdrobi capul șarpelui (Fac. 3:15), diavolului, când Izbăvitorul va veni pe pământ și va restaura pustiul sufletelor umane. Și a venit acest timp. Fiul lui Dumnezeu a venit în lume.

Sfânta Evanghelie descrie Nașterea lui Hristos în acest fel. În timpul împăratului roman August, care stăpânea la acea vreme și Iudeea, a ieșit poruncă de a face un recensământ în toată lumea (Lc. 2, 1). Maica Domnului, care purta în pântecele său pe Mântuitorul, ce a vrut să ia din firea Ei umană, împreună cu îngerul său păzitor de aici de pe pământ – Iosif Logodnicul – au venit din Nazaret în Betleem, ca aici, în cetatea lui David, să se înscrie ca urmași ai lui David. Întrucât în acest moment pentru recensământul în Betleem au venit toți urmașii lui David, hanurile erau ocupate. Iar Sfintei Fecioare i-a sosit timpul să nască. Atunci ei au ieșit din cetate, într-o peșteră, unde păstorii se ascundeau în timp de vreme rea, și acolo în peștera sărăcăcioasă Maica Domnului a născut pe Mântuitorul lumii, Fiul lui Dumnezeu, Care a vrut să devină Fiul Omului. Preacurata Fecioara Maria a înfășat Dumnezeiescul Prunc și L-a culcat în iesle, la care potrivit profeției lui Isaia, au fost legați un bou și un asin (Is. 1, 3) asinul care a purtat-o pe Preasfânta Fecioară de la Nazaret la Betleem, și boul pe care Logodnicul Iosif l-a luat pentru a-l vinde când vor avea nevoie de bani pentru a supraviețui.

La acea vreme în câmp, pe lângă peștera binecuvântată, păstorii își străjuiau turmele. Îngerul lui Dumnezeu li s-a ivit și slava Domnului a strălucit asupra lor. Păstorii au fost cuprinși de frică, dar Îngerul lui Dumnezeu i-a liniștit și a zis: „Nu vă temeți, căci iată vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul, căci vi S-a născut azi… în cetatea lui David Mântuitor, Care este Hristos Domnul, și acesta vă va fi semnul: veți găsi un Prunc înfășat, culcat în iesle” (Lc 2. 9-12). Și deodată s-a văzut, împreună cu Îngerul, mulțime de oaste Cerească, lăudând pe Dumnezeu și cântând o cântare minunată: „Slavă între cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bunăvoire” (Lc 2, 14). Iar după ce sfinții Îngeri s-au înălțat la Cer, păstorii vorbeau unii către alții: „Să mergem dar până la Betleem, să vedem cuvântul acesta ce s-a făcut și pe care Domnul ni l-a făcut cunoscut” (Luca 2, 15). Păstorii au fost primii locuitori ai pământului care au venit la peștera din Betleem, au aflat acolo Dumnezeiescul Prunc, înfășat și culcat în iesle, și i-au povestit Sfintei Fecioare Maria și lui Iosif Logodnicul despre ceea că, Îngerul i-a înștiințat despre Pruncul Sfânt (Luca 2: 15-17).

După aceea, trei regi de la Răsărit au venit să se închine Dumnezeiescului Prunc Hristos: unul din Persia, unul din Arabia și unul din Etiopia. Ei au văzut o stea minunată pe Cer și au înțeles, că a venit în lume Izbăvitorul, pe Care îl așteptau toate popoarele pământului. Regii-magi au venit să se închine Dumnezeiescului Prunc Hristos chiar în ziua Nașterii. Aceștia au adus cu ei daruri: aur, tămâie și smirnă. Aur ca unui Împărat, tămâie ca unui Arhiereu și smirnă ca simbol al faptului, că Însuși Arhiereul Hristos Se va aduce pe Sine jertfă pentru salvarea omenirii. Oferind darurile și închinându-se Dumnezeiescului Prunc Hristos, magii s-au întors în țara lor, iar Irod vicleanul a început să caute Pruncul Dumnezeiesc ca să-L ucidă. Nefericitul Irod nu știa, că Hristos, Care S-a născut în Betleem, nu S-a născut pentru a fi regele Iudeii. Hristos este Împăratul Cerului și al întregului pământ, și El nu caută stăpânire peste oameni, așa cum tind spre aceasta regii pământului. El vrea să îmbrățișeze toți oamenii și să-i încălzească cu iubirea Sa Dumnezeiască. Hristos Mântuitorul a venit pe pământ nu pentru a ne face robi, ci pentru a ne elibera de robie. Hristos Mântuitorul a luat asupra Sa păcatele noastre, care ne-au înrobit, și le-a zdrobit pe Cruce făcându-ne liberi în sensul deplin și adevărat al cuvântului. Hristos Mântuitorul nu numai că ne-a eliberat de robia păcatului, ci ne-a învățat și cum trebuie să trăim pentru a ne menține libertatea spirituală: ce trebuie să facem și ce nu ar trebui să facem. Toate învățăturile Mântuitorului sunt consemnate în Cartea sfântă, care se numește Evanghelie.

De fiecare dată, când sărbătorim Nașterea Domnului, ne reamintim cu drag de istoria acestui slăvit eveniment. Istoria Nașterii lui Hristos în aparență pare simplă și modestă, iar prin această simplitate și modestie Domnul ne dezvăluie înțelepciunea, măreția și puterea Sa. Dumnezeiescul Prunc Hristos era încă culcat în iesle, iar regii pământului deja se îngrijorau. Regii răsăriteni, mișcați de dragostea după Adevăr, vin cu daruri și se închină Pruncului Dumnezeiesc. Vicleanul rege Irod cuprins de frică, și în loc să vină cu înțelepciune să se închine Dumnezeiescului Prunc, și prin aceasta să se întărească pe sine și împărăția sa, el decade în nechibzuință și caută să-L omoare. Împăratul roman August, în fața căruia se cutremura întreaga lume, a slujit și el tainei Întrupării lui Dumnezeu: a făcut recensământul populației, nebănuind că, scopul principal nu era enumărarea supușilor săi, ci să o aducă pe Maica Domnului la Betleem, ca să se împlinească profeția, ce prevestea că Hristos Mesia se va naște în Betleem. Apariția Îngerilor în noaptea Nașterii Domnului, cuvintele și cântările lor mărturisesc măreția Tainei Nașterii lui Hristos, care a neliniștit nu numai pământul, dar și Cerul.

Arătarea Îngerilor în noaptea de Crăciun, cuvintele și cântările lor mărturisesc măreția Tainei Nașterii Domnului Hristos, care a zguduit nu numai pământul, dar și Cerurile.

În aceste zile sfinte, amintindu-ne în rugăciuni și preaslăvind Taina Nașterii Mântuitorului și Dumnezeului nostru, ne alăturăm solemnității întregii lumi și împreună cu toți creștinii ortodocși ne închinăm Mântuitorului nostru și cu smerenie îi mulțumim pentru dragostea Sa față de noi, oamenii păcătoși. Ne rugăm cu smerenie, ca Fiul lui Dumnezeu, Care „pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire S-a pogorât din Cer, și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Fecioara Maria” (Simbolul Credinței), S-a pogorât la neputințele noastre, ne-a iertat păcatele noastre, întunecimea noastră, prin care noi astăzi aprobăm și adoptăm legi nefirești, prin care ne distrugem singuri pe noi înșine. Ne rugăm, ca Domnul să ne lumineze orbirea spirituală, ca să vedem și să iubim nu propriul nostru adevăr, ci adevărul lui Dumnezeu, care este perfect, veșnic și singurul de folos pentru noi. Ne rugăm, ca Domnul să ne întărească și să ne dea putere să ducem cu demnitate acele încercări și boli care astăzi zguduie întreaga lume și cauza cărora, sunt cu regret, păcatele noastre omenești.

În această zi luminoasă, când sărbătorim venirea lui Dumnezeu în lume, potrivit Sf. Grigore Teologul, să ne veselim cu cutremur și cu bucurie: cu cutremur – din cauza păcatelor noastre, iar cu bucurie – din cauza nădejdii (Sfântul Grigore Teologul. Vol. 1. Cuvântul 38. Pag. 522, Sankt Petersburg, 1912), nădejdii în mila lui Dumnezeu, puterea și dragostei față de oameni.

Încă o dată, vă felicit cordial pe toți, dragi frați și surori, cu sărbătoarea Nașterii lui Hristos. Vă doresc tuturor sănătate, mântuire și binecuvântare de la Dumnezeu. Fie ca pacea și binecuvântarea lui Dumnezeu, cântate de Îngeri în noaptea Nașterii Domnului, să umple inimile noastre, familiile noastre, statul nostru ucrainean și întreaga lume. Amin.

Crăciun Fericit!

Smeritul

† Onufrie

Mitropolitul Kievului și a toată Ucraina

Naşterea Domnului,

anul 2020/2021,

orașul Kiev

Reamintim că pe 6 și 7 ianuarie 2021, în ajunul Crăciunului și în ziua Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos, canalele televizate ucrainene "Inter" și "Glas" vor asigura transmisiunea în direct a sfintelor slujbe solemne din Lavra Peșterilor de la Kiev, care vor fi oficiate de Preafericitul Mitropolit al Kievului și a toată Ucraina Onufrie.