Un preot grec a amintit Fanarului despre un document la "tema ucraineană"

Protopresbiterul Teodor Zisis. Imagine: site-ul Patriarhiei Bulgare

Protopresbterul Teodor Zisis, profesor emerit al Facultății de Teologie a Universității Aristotel din Salonic, consideră că de mult timp există deja o hotărâre sobornicească privind "tematica ucraineană".

În particular, ediţia online greacă "Romfea" a publicat articolul părintelui Teodor întitulat "Sinodul Întâistatătorilor a luat o decizie asupra problemei ucrainene", în care autorul amintește Mesajul Sinodului Întâistatătorilor Bisericilor Ortodoxe, formulat la Fanar în 2014.

Conform acestui text, semnat de Patriarhul Bartolomeu inclusiv, depășirea schismei ucrainene este posibilă doar prin pocăință și îndreptarea schismaticilor.

Mai jos publicăm integral articolul Protopresbiterului Teodor Zisis.

"Documentul uitat" 

«1. Argumentele Fanarului care plutesc în aer.

Lumea Ortodoxiei este implicată în mod activ în dezbaterea problemei ucrainene, și anume privind acordarea autocefaliei anticanonice grupurilor schismatice din Ucraina, ignorând Biserica canonică din Ucraina, de  la care s-au desprins și au fost pedepsiți cu excomunicarea și anatema.

Penitenţele impuse de orice Biserică Locală în conformitate cu Sfintele Canoane, sunt recunoscute de toate celelalte Biserici Locale, și nici una dintre Biserici nu are dreptul canonic să intervină competența judiciară a altei Biserici autocefale. Aceasta este tratat ca intervenție în limitele jurisdicției străine și reprezintă o încălcare canonică gravă.

Patriarhia ecumenică, recunoscând acest principiu canonic de bază, până recent a recunoscut pedeapsa schismaticilor ucraineni aflați în competența Bisericii Ruse și a declarat că nu va interveni în viața sa internă.

La fel au procedat și toate celelalte Biserici Autocefale, care nu aveau comuniune euharistică cu schismaticii, ci cu Biserica Ucraineană Canonică, în frunte cu mitropolitul Onufrie.

Dintr-o dată, Patriarhia Ecumenică și-a schimbat părerea, a efectuat o intervenție anticanonică pe un teritoriu cu jurisdicție străină și, mai rău, i-a restabilit pe schismaticii ucraineni, neglijând autoritatea bisericească care a impus pedeapsa prin excomunicare și anatemă, naturalmente, fără pocăință și revenirea schismaticilor la Biserica canonică condusa de Preafericitul Mitropolit Onufrie.

Pentru a-și justifica aceste acțiuni anticanonice, el și-a echipat propriii istorici, teologi și experți în domeniul regurilor canonice, care au prezentat poziții antiistorice și anticanonice, dintre care cele mai importante sunt două: a) că Ucraina este teritoriul canonic al Bisericii din Constantinopol și b) că Patriarhul ecumenic are dreptul de a face apel, adică de a lua decizii de apel privind Ortodoxia ecumenică, ca un Papa al Romei. Nici una dintre aceste două poziții nu este adevărată.

Ucraina, Kievul din 1686 până în zilele noastre este teritoriul canonic al Bisericii Ruse, iar dreptul de apel aparţine tuturor patriarhilor, și nu doar Patriarhului Ecumenic, în limitele jurisdicției lor, și nu în întreaga lume.

Am arătat toate acestea într-o serie de publicații care au fost distribuite pe Internet, iar acum au fost publicate în cartea "Autocefalia ucraineană. Intervenția anticanonică a Constantinopolului, care duce la scindare".

Foarte popular este articolul nostru din Internet întitulat "În impas.Arhiepiscopului Ieronim despe problema ucraineană. IPS Ierotei Vlahos, Mitropolitul de Nafpaktos, se grăbește în ajutor".

Excepțional de bune sunt articolele protoiereului Anastasie Gotțopulus, specialist în domeniul dreptului canonic, care au fost publicate în cartea intitulată "Autocefalia ucraineană. Promovarea dialogului".

De asemenea, articolele conferinței de mare succes, organizate de trei organizații creștine din Salonic și de "Adunarea clericilor și a călugărilor ortodocși", cu denumirea "Autocefalia ucraineană și noua eclesiologie a Fanarului" vor fi publicate în octombrie împreună cu alte materiale relevante în dubla ediție a revistei "Calea Divină".

2. De ce Fanarul încalcă canonicitatea?

Timp de secole, Marea Biserică din Constantinopol a susținut tradiția și ordinea canonică, de aceea a fost recunoscut fără vreo rezervă serioasă primatul onorific, rolul său de coordonator și dreptul primului amvon la ședințele ecumenice.

Cu toate acestea, în secolul trecut, dar și în acest secol, conducerea Fanarului a jucat un rol de frunte în batjocurirea Sfintelor Canoane, pe care le prezintă ca fiind deja învechite şi din acesată cauză nu pot fi aplicate, în special în ceea ce privește ereticii, cu care tinde să se unească fără a realiza preliminar unitatea în credință și învățătură, prin renunțarea publică la erezie și la rătăciri.

Și deoarece Sfintele Canoane reprezintă o barieră de netrecut în calea unificării cu ereticii și schismaticii, el încearcă să le depășească cu ajutorul unor teologi modernizaţi, creând o nouă eclesiologie și ridicândul pe Patriarhul ecumenic la postura unui Papă Estic, nu ca primul între  egali (primus inter pares), ci ca primul fără egali (primus sine paribus).

Încălcarea acestor Sfinte Canoane, pe care le păstra anterior, zdruncină autoritatea Constantinopolului și duce la îndoieli cu privire la "întâietatea în onoare", deoarece s-a transformat după maniera papală în " întâietatea în putere".
Existența  Papei în Orient contribuie la planurile Noii Ordini și a Noii Ere privind atingerea obiectivelor globalizării. Ele au obținut succes în relațiile cu Papa de la Roma, deoarece în calitate de monarh el nu are nevoie de decizii sinodale, colective.

Același lucru doresc să-l realizeze și în Est. Patriarhul Bartolomeu ignoră sinodul Bisericii Ruse, din care face parte Biserica ucraineană, ignoră sinodul Bisericii canonice locale condusă de Mitropolitul Onufrie, ignoră o serie de Biserici ortodoxe autocefale care refuză să recunoască noua pseudo-autocefalie a schismaticilor ucraineni și face tot posibilul pentru a atrage Biserica greacă în abisul schismei.

Ştim cu toții despre proiectele geopolitice ale occidentalilor și ale papei privind slăbirea Ortodoxiei, în special a statelor ortodoxe puternice precum sunt Grecia și Rusia, prin intermediul intervenției clare a cetățenilor și diplomaților americani, care exercită presiune asupra primaţilor și episcopilor, forțându-i să-l urmeze pe Patriarhul Bartolomeu într-o nouă schismă mare, şi la pierderea primîşiei catedrei patriarhului grec în sistemul sinodal al Bisericii Ortodoxe.

Toți studenții teologi și toţi cercetătorii Tradiției știu că sistemul bisericesc este sinodal și nu monarhic, așa cum încearcă să-l prezinte papismul.

Opinia exprimată că acest sistem este nu numai sinodal, ci și ierarhic, duce la o perversiune treptată pentru a facilita trecerea la tipul monarhic. Nu vom nega acum această eclesiologie episcopocentristă și papistașă proaspăt înrădăcinată, deoarece scopul acestui articol este altul.

3. Decizia uitată a Întâistătătorilor cu privire la problema ucraineană.

Efectiv, am dorit să demonstrăm pe baza unui document încă o dată că Patriarhul ecumenic, care se laudă că a fondat și a activizat recent o instituție nouă cu amprente papale antisinodale – "Sinodul Primaţilor", care nu a mai existat în istoria bisericii şi care nu respectă deciziile adoptate de Întâistătătorii bisericilor locale, până și deciziile luate de el însuși, la fel cum nu a respectat deciziile pe care Biserica Rusă le-a adoptat cu privire la schisma ucraineană, nici deciziile sinodalilor Bisericilor locale cu privire la pseudosinodul Cretan privind amânarea "Sinodului" sau îmbunătățirea textelor pre-sinodale, şi totodatănu s-a respectat pe el însuși, recunoscând anterior jurisdicția Bisericii Ruse în Ucraina și pedepsele impuse schismaticilor, uitând și de promisiunia de a nu interveni în viața Bisericii.                    

Concret: Recitind aceste zile "Epistola" publicat de "Sinodul Întîistătătorilor Bisericilor Ortodoxe", care a fost ţinut la Fanar în perioada 6 - 9 martie 2014 şi la care au fost examinate problemele care vizează Biserica, am observat că atunci a fost cercetată și tematica ucraineană, despre care Întâistătătorii împreună cu Patriarhul Bartolomeu au notat în al treilea (3) paragraf  din "Epistola"  generală: "Ne rugăm fierbinte pentru negocierile privind instaurarea păcii și ieşirea Ucrainei din criză. Condamnăm amenințarea confiscării forțate a mănăstirilor și bisericilor și ne rugăm pentru revenirea fraților noștri, care astăzi nu se află în comuniune cu Sfânta Biserică".

În "Epistolă" sunt menţionate două subiecte serioase. În primul rând, faptul că schismaticii din Ucraina au amenințat că vor realiza sau chiar au întreprins acapararea prin violenţă bisericilor și mănăstirilor Bisericii canonice și, ceea ce este foarte important, este indicat că soluția cea mai corectă în rezolvarea aceastei probleme, potrivit Întâistătătorilor, este întoarcerea prin pocăinţă a schismaticilor la comuniunea cu Biserica canonică.

Prin recunoașterea anticanonică şi arbitrară a Constantinopolului, care dice la dezbinare, nu a fost realizat nimic din toate acestea. Schismaticii a fost restabiliţi fără pocăință și întoarcere, iar violența împotriva Bisericii canonice continuă să se intensifice.

În loc de unificare, s-au intensificat dezacordurile dintre schismatici înșiși, deoarece inițiatorul dezbinării și pseudo-autocefaliei, "Patriarhul Kievului" Filaret nu recunoaște nici măcar ascultarea față de noul Întâistătător al Bisericii "Autocefale", "Mitropolitul" Epifanie.

4. Soluția prezentată / prescrisă. Constantinopolul trebuie să-și recunoască greșeala, iar schismaţii trebuie să se întoarcă la Biserica canonică.

Trimiterea la această decizie a Întâistătătorilor explică și refuzul lor de a-i recunoaște pe schismaţi ca Biserică canonică în Ucraina fără pocăință și revenire la Biserica canonică de la care s-au desprins.

Oare nu există biserica canonică? O vom ignora și o vom distruge? Vom oferi multe jurisdicții în același loc, așa cum oferă unii "înțelepți şi experți" care, provocând confuzie și haos cu alte propuneri anterioare, neîntemeiate și ciudate, încep acum să înțeleagă ce înseamnă o dezbinare și oferă cele mai proaste soluții.

Acțiunea bunului simț, dar și a smereniei, ar fi recunoașterea greșelii sale de către Constantinopol, sub povara deteriorării situației și a dezbinărilor, și totodată începutul negocierilor de pace cu participarea altor Biserici Locale, un fel de Sinod mare.

Nu numai oamenii greșesc, comit greşeli şi Bisericile, așa cum a arătat istoria, prin asimilarea ereziilor sau provocarea schismelor.

Într-un caz similar, Sf. Grigorie Palama, referindu-se la Biserica Romană, spune că aceasta este singura biserică care nu își recunoaşte greșelile și nu dorește să se ridice din căderea sa, deși există multe biserici care au căzut, dar s-au ridicat. Ea este asemenea unui elefant, spune el, care din cauza greutății sale dacă cade, nu se poate ridica fără ajutor.

Biserica Elenă trebuie să ajute Noua Romă, scufundată în greșeli timp de mai bine de un secol, cu noiii săi patriarhi papali, să-și recunoască greșeala și să se ridice, așa cum fac toate celelalte Biserici Locale, și să nu o încurajeze în căderea ei.

Va fi cea de-a doua Biserică după Roma care insistă în căderea sa, și ca un elefant nu vrea să se ridice pentru că refuză în mod egoist ajutorul celorlalți și face ceea ce-i vine în minte".

Mai devreme UJO a scris că clerul Bisericii Elene a publicat o epistolă pe tema "problemei ucrainene".